18 definiții pentru petiție petițiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PETÍȚIE, petiții, s. f. Cerere scrisă adresată de către un cetățean sau un grup de persoane unei autorități privind drepturi, interese personale sau publice. [Var.: (înv.) petițiúne s. f.] – Din fr. pétition.

petiție sf [At: CR (1830), 231/20 / V: (înv) ~țiune / Pl: ~ii / E: fr pétition] 1 Expunere scrisă adresată de o persoană sau de un grup de persoane unei instituții, unei organizații, unei autorități, în care se formulează o cerere, o revendicare, o părere etc. Si: plângere, reclamație, suplică, (îvp) jalbă, (înv) rugat1. 2 (Îs) ~ de ereditare Acțiune în justiție prin care urmașul direct își revendică succesiunea împotriva tuturor celor care se pretind moștenitori. 3 (Log; îs) ~ de principiu Sofism prin care se consideră, de la început, ca adevărat tocmai ceea ce trebuie să fie demonstrat. 4 Cerc vicios de demonstrație.

PETÍȚIE, petiții, s. f. Expunere scrisă adresată de o persoană sau de un grup de persoane unei instituții, unei organizații, unei autorități, în care se formulează o cerere, o revendicare, un punct de vedere etc. [Var.: (înv.) petițiúne s. f.] – Din fr. pétition.

PETIȚÍE, petiții, s. f. Cerere scrisă, adresată unei. autorități. Apoi a învățat să scrie petiții la tribunal, la primărie, în toate părțile, dar zadarnic. DUMITRIU, P. P. 56. A doua zi Ion se duce cu o petiție la subprefect. CARAGIALE, O. II 44. Petiția ce v-a făcut era plină de barbarisme. NEGRUZZI, S. I 281. – Variantă:(învechit) petitiúne (ALECSANDRI, T. 275) s. f.

PETÍȚIE s.f. Cerere scrisă adresată unei autorități. [Gen. -iei, var. petițiune s.f. / cf. fr. pétition, lat. petitio].

PETÍȚIE s. f. cerere scrisă adresată unei autorități. (< fr. petition, lat. petitio)

PETÍȚIE ~i f. Cerere scrisă, de obicei colectivă, adresată unui organ al puterii de stat, în care se formulează o revendicare. [G.-D. petiției] /<fr. pétition

PETIȚIÚNE s. f. v. petiție.

PETIȚIÚNE s. f. v. petiție.

PETIȚIÚNE s. f. v. petiție.

PETIȚIÚNE s.f. v. petiție.

petiți(un)e f. 1. cerere în scris adresată unei autorități: 2. petițiune de principiu, raționament fals prin care se dă ca probă ceeace trebue probat.

*petițiúne f. (lat. petitio, -ónis, d. pétere, a cere, a ataca. V. pețesc, a-petit, com- și re-petent). Cerere scrisă adresată uneĭ autoritățĭ: a ți se pune o petițiune la dosar (a nu i se da curs). Ret. Petițiunea principiuluĭ, raționament vițios pin care considerĭ adevărat tocmaĭ ceĭa ce trebuĭe să fie demonstrat. – Ob. -íție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

petíție (-ți-e) s. f., art. petíția (-ți-a), g.-d. art. petíției; pl. petíții, art. petíțiile (-ți-i-)

petíție s. f. (sil. -ți-e), art. petíția (sil. -ți-a), g.-d. art. petíției; pl. petíții, art. petíțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PETÍȚIE s. 1. cerere, (înv. și pop.) jalbă, (înv. și reg.) suplică, (prin Transilv., Maram., Mold. și Ban.) rugare, (înv.) răvaș, rugat. (A înaintat o ~ la secretariat.) 2. v. memoriu.

PETIȚIE s. 1. cerere, (înv. și pop.) jalbă, (inv. și reg.) suplică, (prin Transilv., Maram., Mold. și Ban.) rugare, (înv.) răvaș, rugat. (A înaintat o ~ la secretariat.) 2. memoriu, (înv.) memorial, tacrir. (O ~ amănunțită către direcție.)

Intrare: petiție
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • petiție
  • petiția
plural
  • petiții
  • petițiile
genitiv-dativ singular
  • petiții
  • petiției
plural
  • petiții
  • petițiilor
vocativ singular
plural
petițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • petițiune
  • petițiunea
plural
  • petițiuni
  • petițiunile
genitiv-dativ singular
  • petițiuni
  • petițiunii
plural
  • petițiuni
  • petițiunilor
vocativ singular
plural