3 intrări

52 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

peteca v vz petici

PÉTEC s. n. v. petic.

PÉTECĂ s. f. v. petică.

PETECÍ vb. IV v. petici.

PÉTIC, petice, s. n. 1. Fâșie (nu prea mare) tăiată, ruptă sau rămasă dintr-o țesătură, dintr-o bucată de piele, dintr-o hârtie etc.; spec. bucată dintr-un material cu care se repară, prin aplicare și coasere sau lipire, obiecte de stofă, de piele etc. rupte sau găurite. ◊ Expr. Și-a găsit sacul peticul sau cum e sacul, și peticul, se spune despre două persoane asociate care au aceleași cusururi. (A nu se mai ține) petic de petic, (se spune despre) haine foarte zdrențuite. A-și da în petic = a-și da pe față, a-și arăta, fără voie, anumite cusururi. 2. Suprafață mică de teren (cultivabil). 3. P. anal. Bucată, porțiune mică din ceva (în raport cu întregul). Se vede ici-colo câte un petic de zăpadă. [Var.: pétec s. n.] – Cf. lat. pittacium.

PETICĂ, petice, s. f. (Reg.) Cârpă, zdreanță. [Var.: pétecă s. f.] – Din petic.

PETICÍ, peticesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune petice (1), a repara cu petice o haină ruptă, un obiect stricat etc.; a cârpi. ♦ (Fam.) A repara un aparat, un sistem tehnic cu mijloace rudimentare și în mod provizoriu; a cârpăci. ♦ A îmbunătăți într-o măsură oarecare un lucru prost făcut. 2. Tranz. și refl. (Rar) A face să rămână sau a rămâne numai petice (1); a (se) rupe în bucăți; a (se) zdrențui. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-i petici (cuiva) cojocul = a bate foarte tare (pe cineva). 3. Tranz. A astupa gropile și spărturile unui drum cu material pietros. [Var.: petecí vb. IV] – Din petic.

PETICÍ, peticesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune petice (1), a repara cu petice o haină ruptă, un obiect stricat etc.; a cârpi. ♦ (Fam.) A repara un aparat, un sistem tehnic cu mijloace rudimentare și în mod provizoriu; a cârpăci. ♦ A îmbunătăți într-o măsură oarecare un lucru prost făcut. 2. Tranz. și refl. (Rar) A face să rămână sau a rămâne numai petice (1); a (se) rupe în bucăți; a (se) zdrențui. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-i petici (cuiva) cojocul = a bate foarte tare (pe cineva). 3. Tranz. A astupa gropile și spărturile unui drum cu material pietros. [Var.: petecí vb. IV] – Din petic.

peatec[1] sn vz petic

  1. Variantă neatestată de definiția principală — LauraGellner

peteci2 vt [At: A I, 12 / Pzi: ~cesc / E: nct] (Reg; c. i. animale domestice) A împiedica la picioare, când pasc.

petic sn [At: N. TEST. (1648), 11v/26 / V: ~tec sn, (reg) ~tecă sf, sf / Pl: ~ice, (rar) ~uri, ~ici / E: pbl ml pittacium] 1 (Udp „de”, care indică felul materialului) Bucată, fâșie nu prea mare dintr-o țesătură. 2 (Pgn) Fâșie dintr-un material oarecare. 3 (Spc) Bucată dintr-un material cu care se repară un obiect rupt sau găurit, aplicându-se peste ruptură, gaură. 4 (Îe) A-și da în ~ A-și da pe față, a-și arăta, fără voie, anumite cusururi, vicii. 5 (Îae; fam) A-și trăda lipsa de valoare. 6 (Rar; îe) A-și cunoaște ~ul A ști ceea ce i se cuvine. 7 (Îae) A-și cunoaște slăbiciunile, defectele. 8 (Reg; îe) A face (pe cineva) ~ă A certa rău. 9 (Îae) A insulta pe cineva. 10 (Îae) A istovi pe cineva prin muncă. 11 (Reg; îe) A coase ~ la ~ A fi foarte zgârcit. 12 (Îe) A-și găsi (sau, înv, a-și nimeri) sacul (sau gaura) ~ul Se spune disprețuitor sau ironic, pentru a arăta potrivirea dintre doi oameni, dintre două lucruri etc. fără valoare, fără importanță etc. 13 (Spc; reg) Platcă la cămășile bărbătești. 14 (Pex; reg) Val de pănură de circa 40 de metri. 15 (Reg; îf petec) Pată de murdărie. 16 (Îs ~ de pământ, ~ de loc, ~ de moșie etc.) Suprafață mică de teren culțivabil. 17 (Pan; udp „de”) Suprafață mică de ceva, în raport cu întregul. 18 (Reg; îc) ~a-vântului Plantă nedefinită mai îndeaproape.

petici [At: DLRU / V: ~teci, (rar; cscj) ~teca / Pzi: ~cesc / E: petic] 1 vt (C. i. obiecte rupte, zdrențuite, uzate) A pune petice (3) Si: a cârpi, (rar) a peticări (1). 2 vt A repara ceva cu petice (2) Si: a cârpi, (rar) a peticări (2). 3 vt (Fam; c. i. aparate, sisteme tehnice etc.) A repara pe cât posibil, provizoriu și cu mijloacele rudimentare pe care le ai personal la dispoziție. 4-5 vtr (Rar) A (se) rupe în bucăți Si: a (se) sfâșia, a (se) zdrențui. 6-7 vtr (A face să rămână sau) a rămâne numai petice din ceva. 8 vt (Fam; îe) A-i ~ cojocul (cuiva) A bate foarte tare pe cineva. 9 vt (C. i. gropile, denivelările unei șosele) A astupa cu material pietros.

PÉTIC, petice, s. n. 1. Fâșie (nu prea mare) tăiată, ruptă sau rămasă dintr-o țesătură, dintr-o bucată de piele, dintr-o hârtie etc.; spec. bucată dintr-un material cu care se repară, prin aplicare și coasere sau lipire, obiecte de stofă, de piele etc. rupte sau găurite. ◊ Expr. Și-a găsit sacul peticul sau cum e sacul, și peticul, se spune despre doi inși asociați care au aceleași cusururi. (A nu se mai ține) petic de petic, (se spune despre) haine foarte zdrențuite. A-și da în petic = a-și da pe față, a-și arăta, fără voie, anumite cusururi. 2. Suprafață mică de teren (cultivabil). 3. P. anal. Bucată, porțiune mică din ceva (în raport cu întregul). Se vede ici-colo câte un petic de zăpadă. [Var.: pétec s. n.] – Cf. lat. pittacium.

PÉTICĂ, petice, s. f. (Reg.) Cârpă, zdreanță. [Var.: pétecă s. f.] – Petic + suf. -ă.

PÉTIC, petice și petici, s. n. (Și în forma petec) 1. Bucată, fîșie tăiată sau ruptă dintr-o țesătură, dintr-o piele; (în special) bucată cu care se repară obiecte de stofă sau de piele găurite. El, într-un surtuc larg, fără culoare și cu buzunarele spintecate, purtîndu-și anevoie muzica-n spate,ea, într-o rochiță scurtă din petici și c-un baideraș de lînă vechi. VLAHUȚĂ, O. A. 134. Ca antereu de canavață Ce se ținea numa-n ață Și cu nădragi de anglie Petece pe ei o mie. CREANGĂ, R. 148. Aoleo, lele Mărie, Dărui-te-ar mă-ta mie Numai c-un petic de iie. TEODORESCU, P. P. 302. ◊ Fig. În lumina slabă a petecului murdar de geam, bătut în cuie, se zărea uneori abund unei răsuflări. DUMITRIU, N. 17. În a lucrurilor peteci căutînd înțelepciune. EMINESCU, O. I 140. ◊ Expr. A nu se mai ține petic de petic = (despre îmbrăcăminte) a fi foarte ruptă. Nu aveau haine, toate li se rupsese, de nu se mai țineau petec de petec. RETEGANUL, P. I 45. A-i curge (cuiva) peticele v. curge (I 9). A-i merge (cuiva) peticele, se spune pentru a arăta că o acțiune se desfășoară foarte intens. Zîna, cam cu chef cum era, au început deodată să joace, și unde nu juca fi juca de-i mergea petecele. SBIERA, P. 37. Înșfacă iedul de urechi și-l flocăiește și-l jumulește... de-i merg petecile. CREANGĂ, P. 24. A-și da în petic = a-și da pe față, fără voie, anumite cusururi; a greși. Mă miram eu să nu-ți dai în petec. HOGAȘ, DR. II 1. A pune peticul (la ceva) = a găsi o soluție de moment pentru a ieși din încurcătură. Totdeauna cînd se ivește (pe scenă) cîte un incident neprevăzut, Milo «știe să-i puie petecul». La TDRG. Și-a găsit sacul peticul (sau cum e sacul așa-i și peticul), se zice despre doi inși care au cam aceleași cusururi. Mîngăie-te la necazuri gîndind că sacul și-a găsit petecul. NEGRUZZI, S. I 251. 2. Bucată ruptă dintr-o hîrtie mai-mare. p. ext. act, document de mică valoare (sau socotit astfel și desconsiderat). Regimentul nostru și cel de artilerie n-au decît un petec de hartă împreună. CAMIL PETRESCU, U. N. 347. Ești fericit... că poți avea o scrisoare, un petec de hîrtie, un pretext. NEGRUZZI, S. III 480. ♦ Bucată dintr-un material oarecare, aplicată pe o piesă și fixată prin cuie, șuruburi etc., pentru a acoperi un gol, o ruptură etc.Bucată mică, fîșie de teren (cultivabil). Petece negre de pămînt răsturnat prindeau pe brazdele lucii lumini fugare și o muțenie nesfîrșită stăpînea zările. ANGHEL-IOSIF, C. E. 23. Pe tăpșanul dinspre apus se vede un petec de dumbravă rară. VLAHUȚĂ, O. A. III 147. Cinci mii? Pentru un petic de loc? ALECSANDRI, T. 256. ◊ Fig. Cîte un petec uriaș de umbră alerga de-a curmezișul cîmpiei și altul de lumină îl urmărea, făcînd să sticlească bălțile; apoi venea încă unul de umbră. DUMITRIU, N. 87. – Variantă: pétec s. n.

PÉTICĂ, petice, s. f. Cîrpă, zdreanță. Învăluindu-și custura într-o petică și punînd-o pe coardă la locul ei, s-așază pe laiță. MIRONESCU, S. A. 42. Cu ochii în lacrămi, fata luă o petică, își șterse fata și ieși. DUNĂREANU, CH. 202. – Variantă: pétecă s. f.

PETICÍ, peticcsc, vb. IV. Tranz. 1. (Și în forma peteci) A pune petice, a cîrpi cu petice. Avui parte d-un mișel, Pică țundra de pe el; El mi-o dă să i-o cîrpesc, Eu o iau și o izbesc: Adică mă socotesc, Tot să i-o mai petecesc, Că cu el am să trăiesc! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 277. ◊ Refl. (Regional) A se rupe în bucăți; a rămîne numai petice. (Fig.) Primăvara că-mi sosește, zăpada se peticește. Mat. FOEK. 392. 2. A astupa gropile și spărturile unui drum cu un material pietros. – Variantă: petecí vb. IV.

arată toate definițiile

Intrare: petic
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • petic
  • peticul
  • peticu‑
plural
  • petice
  • peticele
genitiv-dativ singular
  • petic
  • peticului
plural
  • petice
  • peticelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • petec
  • petecul
  • petecu‑
plural
  • petece
  • petecele
genitiv-dativ singular
  • petec
  • petecului
plural
  • petece
  • petecelor
vocativ singular
plural
peatec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • petică
  • petica
plural
  • petice
  • peticele
genitiv-dativ singular
  • petice
  • peticei
plural
  • petice
  • peticelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • petecă
  • peteca
plural
  • petece
  • petecele
genitiv-dativ singular
  • petece
  • petecei
plural
  • petece
  • petecelor
vocativ singular
plural
Intrare: petică
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • petică
  • petica
plural
  • petice
  • peticele
genitiv-dativ singular
  • petice
  • peticei
plural
  • petice
  • peticelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • petecă
  • peteca
plural
  • petece
  • petecele
genitiv-dativ singular
  • petece
  • petecei
plural
  • petece
  • petecelor
vocativ singular
plural
Intrare: petici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • petici
  • peticire
  • peticit
  • peticitu‑
  • peticind
  • peticindu‑
singular plural
  • peticește
  • peticiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • peticesc
(să)
  • peticesc
  • peticeam
  • peticii
  • peticisem
a II-a (tu)
  • peticești
(să)
  • peticești
  • peticeai
  • peticiși
  • peticiseși
a III-a (el, ea)
  • peticește
(să)
  • peticească
  • peticea
  • petici
  • peticise
plural I (noi)
  • peticim
(să)
  • peticim
  • peticeam
  • peticirăm
  • peticiserăm
  • peticisem
a II-a (voi)
  • peticiți
(să)
  • peticiți
  • peticeați
  • peticirăți
  • peticiserăți
  • peticiseți
a III-a (ei, ele)
  • peticesc
(să)
  • peticească
  • peticeau
  • petici
  • peticiseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • peteci
  • petecire
  • petecit
  • petecitu‑
  • petecind
  • petecindu‑
singular plural
  • petecește
  • peteciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • petecesc
(să)
  • petecesc
  • peteceam
  • petecii
  • petecisem
a II-a (tu)
  • petecești
(să)
  • petecești
  • peteceai
  • peteciși
  • peteciseși
a III-a (el, ea)
  • petecește
(să)
  • petecească
  • petecea
  • peteci
  • petecise
plural I (noi)
  • petecim
(să)
  • petecim
  • peteceam
  • petecirăm
  • peteciserăm
  • petecisem
a II-a (voi)
  • peteciți
(să)
  • peteciți
  • peteceați
  • petecirăți
  • peteciserăți
  • peteciseți
a III-a (ei, ele)
  • petecesc
(să)
  • petecească
  • peteceau
  • peteci
  • peteciseră
peteca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

petic petec peatec petică petecă

  • 1. Fâșie (nu prea mare) tăiată, ruptă sau rămasă dintr-o țesătură, dintr-o bucată de piele, dintr-o hârtie etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: peticuț attach_file 5 exemple
    exemple
    • El, într-un surtuc larg, fără culoare și cu buzunarele spintecate, purtîndu-și anevoie muzica-n spate, – ea, într-o rochiță scurtă din petici și c-un baideraș de lînă vechi. VLAHUȚĂ, O. A. 134.
      surse: DLRLC
    • Cu antereu de canavață Ce se ținea numa-n ață Și cu nădragi de anglie Petece pe ei o mie. CREANGĂ, R. 148.
      surse: DLRLC
    • Aoleo, lele Mărie, Dărui-te-ar mă-ta mie Numai c-un petic de iie. TEODORESCU, P. P. 302.
      surse: DLRLC
    • figurat În lumina slabă a petecului murdar de geam, bătut în cuie, se zărea uneori aburul unei răsuflări. DUMITRIU, N. 17.
      surse: DLRLC
    • figurat În a lucrurilor peteci căutînd înțelepciune. EMINESCU, O. I 140.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare Bucată dintr-un material cu care se repară, prin aplicare și coasere sau lipire, obiecte de stofă, de piele etc. rupte sau găurite.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.2. expresie Și-a găsit sacul peticul sau cum e sacul, și peticul, se spune despre două persoane asociate care au aceleași cusururi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Mîngăie-te la necazuri gîndind că sacul și-a găsit petecul. NEGRUZZI, S. I 251.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie (A nu se mai ține) petic de petic, (se spune despre) haine foarte zdrențuite.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Nu aveau haine, toate li se rupsese, de nu se mai țineau petec de petec. RETEGANUL, P. I 45.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A-i curge (cuiva) peticele.
      surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A-i merge (cuiva) peticele, se spune pentru a arăta că o acțiune se desfășoară foarte intens.
      exemple
      • Zîna, cam cu chef cum era, au început deodată să joace, și unde nu juca și juca de-i mergea petecele. SBIERA, P. 37.
        surse: DLRLC
      • Înșfacă iedul de urechi și-l flocăiește și-l jumulește... de-i merg petecile. CREANGĂ, P. 24.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie A-și da în petic = a-și da pe față, a-și arăta, fără voie, anumite cusururi.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: greși attach_file un exemplu
      exemple
      • Mă miram eu să nu-ți dai în petec. HOGAȘ, DR. II 1.
        surse: DLRLC
    • 1.7. expresie A pune peticul (la ceva) = a găsi o soluție de moment pentru a ieși din încurcătură.
      exemple
      • Totdeauna cînd se ivește (pe scenă) cîte un incident neprevăzut, Milo «știe să-i puie petecul». La TDRG.
        surse: DLRLC
  • 2. Suprafață mică de teren (cultivabil).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Petece negre de pămînt răsturnat prindeau pe brazdele lucii lumini fugare și o muțenie nesfîrșită stăpînea zările. ANGHEL-IOSIF, C. E. 23.
      surse: DLRLC
    • Pe tăpșanul dinspre apus se vede un petec de dumbravă rară. VLAHUȚĂ, O. A. III 147.
      surse: DLRLC
    • Cinci mii? Pentru un petic de loc? ALECSANDRI, T. 256.
      surse: DLRLC
    • figurat Cîte un petec uriaș de umbră alerga de-a curmezișul cîmpiei și altul de lumină îl urmărea, făcînd să sticlească bălțile; apoi venea încă unul de umbră. DUMITRIU, N. 87.
      surse: DLRLC
  • 3. prin analogie Bucată, porțiune mică din ceva (în raport cu întregul).
    surse: DEX '09 DEX '98 attach_file un exemplu
    exemple
    • Se vede ici-colo câte un petic de zăpadă.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 3.1. Bucată ruptă dintr-o hârtie mai-mare.
      exemple
      • Regimentul nostru și cel de artilerie n-au decît un petec de hartă împreună. CAMIL PETRESCU, U. N. 347.
        surse: DLRLC
      • Ești fericit... că poți avea o scrisoare, un petec de hîrtie, un pretext. NEGRUZZI, S. III 480.
        surse: DLRLC
      • 3.1.1. prin extensiune Act, document de mică valoare (sau socotit astfel și desconsiderat).
        surse: DLRLC
  • comentariu Plural și: petici.
    surse: DLRLC

etimologie:

petică petecă

  • exemple
    • Învăluindu-și custura într-o petică și punînd-o pe coardă la locul ei, s-așază pe laiță. MIRONESCU, S. A. 42.
      surse: DLRLC
    • Cu ochii în lacrămi, fata luă o petică, își șterse fața și ieși. DUNĂREANU, CH. 202.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Petic + sufix -ă.
    surse: DEX '09 DEX '98

petici peteci peteca

  • 1. tranzitiv A pune petice, a repara cu petice o haină ruptă, un obiect stricat etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cârpi attach_file un exemplu
    exemple
    • Avui parte d-un mișel, Pică țundra de pe el; El mi-o dă să i-o cîrpesc, Eu o iau și o izbesc: Adică mă socotesc, Tot să i-o mai petecesc, Că cu el am să trăiesc! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 277.
      surse: DLRLC
    • 1.1. familiar A repara un aparat, un sistem tehnic cu mijloace rudimentare și în mod provizoriu.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: cârpăci repara
    • 1.2. A îmbunătăți într-o măsură oarecare un lucru prost făcut.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: îmbunătăți
  • 2. tranzitiv reflexiv rar A face să rămână sau a rămâne numai petice; a (se) rupe în bucăți; a (se) zdrențui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: rupe sfâșia zdrențui attach_file un exemplu
    exemple
    • figurat Primăvara că-mi sosește, zăpada se peticește. Mat. FOEK. 392.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A astupa gropile și spărturile unui drum cu material pietros.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • petic
    surse: DEX '98 DEX '09