pestilent, ~ă a [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~lint / Pl: ~nți, ~e / E: fr pestilent] 1-2 (Îdt) Pestilențial (1, 8). 3 (Fig) Primejdios. 4 (Fig) Corupător.

pestilență sf [At: F (1867), 370 / V: (înv) ~ție, ~lin~ / Pl: ~țe / E: fr pestilence, ger Pestilenz] (Rar) 1 Boală contagioasă Si: molimă. 2 (Spc) Ciumă. 3 (Fig) Învățătură dăunătoare.

pestilenție sf vz pestilență

pestilint, ~ă a vz pestilent

pestilință sf vz pestilență

PESTILENT, -Ă, pestilenți, -te, adj. 1. Care ține de ciumă, provocat de ciumă; pestilențial. Friguri pestilente. 2. Care răspîndește ciuma. ♦ Fig. Primejdios, corupător.

PESTILENTĂ, pestilențe, s. f. (Rar) Ciumă, pestă.

PESTILENT, -Ă adj. 1. Referitor la pestă; provocat de pestă; pestilențial. 2. Infectat de pestă. ♦ (Fig.) Corupător. [< fr. pestilent].

PESTILENȚĂ s.f. (Liv.) 1. Ciumă, pestă; molimă. 2. (Fig.) Învățătură, doctrină dăunătoare, periculoasă. [Cf. fr. pestilence, lat. pestilentia].

PESTILENT, -Ă adj. 1. pestilențial (2). 2. (fig.) corupător. (< fr. pestilent)

PESTILENȚĂ s. f. 1. boală contagioasă; ciumă, pestă. ◊ miros infect. 2. (fig.) învățătură dăunătoare, periculoasă. (< fr. pestilence, lat. pestilentia, germ. Pestilenz)

PESTILENT ~tă (~ți, ~te) 1) Care ține de pestă; propriu pestei. 2) Care suferă de pestă; ciumat. /<fr. pestilent

pestilent a. ce ține de pestă: febră pestilentă.

pestilență f. 1. pestă răspândită într’o țară; 2. fig. învățătură pernicioasă.

*pestilént, -ă adj. (lat. péstilens, -éntis și pestiléntus). Pestilențial, cu caracterele pesteĭ: frigurĭ pestilente.

*pestilénță f., pl. e (lat. pestilentia). Rar. Pestă.

pestilent (rar) adj. m., pl. pestilenți; f. pestilentă, pl. pestilente

pestilență (livr.) s. f., g.-d. art. pestilenței; pl. pestilențe

pestilent (rar) adj. m., pl. pestilenți; f. pestilentă, pl. pestilente

pestilență (livr.) s. f., g.-d. art. pestilenței; pl. pestilențe

pestilent adj. m., pl. pestilenți; f. sg. pestilentă, pl. pestilente

pestilență s. f., g.-d. art. pestilenței; pl. pestilențe

PESTILENT adj. v. contagios, infecțios, molipsitor.

PESTILENȚĂ s. v. ciumă, pestă.

pestilent adj. v. CONTAGIOS. INFECȚIOS. MOLIPSITOR.

pestilență s. v. CIUMĂ. PESTĂ.