pesticid, ~ă sn, a [At: DN³ / Pl: ~cizi, ~e / E: fr pesticide] 1-2 (Substanță) care combate dăunătorii din culturile agricole.

PESTICID, -Ă adj., s.n. (Substanță) care combate dăunătorii culturilor. [< fr. pesticide, cf. lat. pestis – pestă, caedere – a ucide].

PESTICID, -Ă adj., s. n. (substanță toxică) care distruge dăunătorii culturilor. (< fr. pesticide)

PESTICID ~e n. Substanță chimică toxică folosită în agricultură pentru distrugerea dăunătorilor. /<fr. pesticide

pesticid s. n., pl. pesticide

*pesticid s. n., pl. pesticide

pesticid adj. m., pl. pesticizi; f. sg. pesticidă, pl. pesticide

pesticid s. n., pl. pesticide

PESTI- „ciumă, pestă”. ◊ L. pestis „ciumă, molimă” > fr. pesti-, it. id., engl. id. > rom. pesti-. □ ~cid (v. -cid), adj., s. n., (substanță) care combate dăunătorii culturilor; ~fer (v. -fer), adj., care transmite ciuma; ~fug (v. -fug), adj., care alungă pesta.

PESTICÍD (< fr.) s. n. Substanță chimică, toxică, folosită pentru distrugerea animalelor și plantelor dăunătoare. Dintre pesticide fac parte erbicidele, insecticidele, fungicidele, antinematodele și rodenticidele. Utilizate frecvent și în cantități mari au efecte negative asupra mediului (poluare, contaminarea alimentelor, distrugerea unor specii inofensive și chiar a celor folositoare, degradarea solului etc.). De aceea, unele p. au fost interzise în majoritatea țărilor (ex. DDT-ul). Se tinde spre înlocuirea celor cu spectru larg de acțiune (care afectează un număr mare de specii) cu p. cu acțiune specifică și cu remanență redusă (care nu se păstrează un timp îndelungat în mediu).