2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PESIMÍST, -Ă, pesimiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană predispusă la pesimism; adept al pesimismului filosofic. 2. Adj. Care manifestă pesimism, care se bazează pe pesimism; care aderă la pesimism. – Din fr. pessimiste, germ. Pessimist.

PESIMÍST, -Ă, pesimiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană predispusă la pesimism; adept al pesimismului filozofic. 2. Adj. Care manifestă pesimism, care se bazează pe pesimism; care aderă la pesimism. – Din fr. pessimiste, germ. Pessimist.

PESIMÍST2, -Ă, pesimiști, -ste, s. m. și f. Adept al pesimismului filozofic; cel care e predispus la pesimism. [Jean Bart] nu este romantic, pentru că nu pleacă de la nemulțumirile sale și pentru că nu este un pesimist. IBRĂILEANU, S. 90.

PESIMÍST1, -Ă, pesimiști, -ste, adj. (în opoziție cu optimist) Format în spiritul pesimismului filozofic; (despre oameni) deprimat, predispus la pesimism. Unii critici de altădată au așezat pe marele poet Mihai Eminescu între scriitorii pesimiști. SADOVEANU, E. 76. Și dacă de la «Viața», «împărat și proletar, și înger și demon», Eminescu a ajuns la «Glosă», care-i în genul pesimist al lui Lenau, aceasta e de bună seamă influența «micilor mizerii». IONESCU-RION, c. 89.

PESIMÍST, -Ă adj. 1. Referitor la pesimismul filozofic. 2. Care manifestă pesimism, predispus la pesimism. ♦ Care denotă, trădează pesimism. // s.m. și f. Adept al pesimismului. [Cf. fr. pessimiste].

PESIMÍST, -Ă I. adj. predispus la pesimism. II. adj., s. m. f. (adept) al pesimismului. (< fr. pessimiste)

PESIMÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Persoană predispusă la pesimism. 2) Adept al pesimismului filozofic. /<fr. pessimiste, germ. Pessimist

PESIMÍST1 ~stă (~ști, ~ste) 1) Care ține de pesimism; propriu pesimismului. Atitudine ~stă. 2) (despre persoane) Care manifestă pesimism; predispus la pesimism. /<fr. pessimiste, germ. Pessimist

pesimist m. cel ce crede că toate merg rău, care vede totul în negru.

*pesimíst, -ă s. (d. lat. péssimus, foarte răŭ). Care vede toate în răŭ. Filoz. Care crede că rău e legea existențeĭ, și decĭ trebuĭe să fie urîtă vĭața. Adj. Spirit pesimist.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pesimíst adj. m., s. m., pl. pesimíști; adj. f., s. f. pesimístă, pl. pesimíste

pesimíst s. m., adj. m., pl. pesimíști; f. sg. pesimístă, pl. pesimíste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: pesimist (adj.)
pesimist adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pesimist
  • pesimistul
  • pesimistu‑
  • pesimistă
  • pesimista
plural
  • pesimiști
  • pesimiștii
  • pesimiste
  • pesimistele
genitiv-dativ singular
  • pesimist
  • pesimistului
  • pesimiste
  • pesimistei
plural
  • pesimiști
  • pesimiștilor
  • pesimiste
  • pesimistelor
vocativ singular
plural
Intrare: pesimist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pesimist
  • pesimistul
  • pesimistu‑
plural
  • pesimiști
  • pesimiștii
genitiv-dativ singular
  • pesimist
  • pesimistului
plural
  • pesimiști
  • pesimiștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)