9 definiții pentru optimist (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. 2. S. m. și f. Persoană care manifestă optimism. – Din fr. optimiste.

OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. 2. S. m. și f. Persoană care manifestă optimism. – Din fr. optimiste.

optimist, ~ă [At: VASICI, M. I, 192 / Pl: ~iști și (iuz) ~i, ~e / E: fr optimiste] 1-4 smf, a (Persoană) care manifestă optimism (2-3). 5-6 smf, a (Adept) al optimismului (1). 7 a Care se bazează pe optimism (2).

OPTIMÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Om) care manifestă optimism. [< fr. optimiste].

OPTIMÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care manifestă optimism. (< fr. optimiste)

OPTIMÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană care manifestă optimism. /<fr. optimiste

optimist a. ce ține de optimism: teorii optimiste. ║ m. cel ce iea [!] toate de bune.

*optimíst, -ă s. (d. lat. óptimus, foarte bun). Adept al optimizmuluĭ, cel ce vede toate’n bine. Adj. Relativ la optimizm: opiniune optimistă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

optimíst adj. m., s. m., pl. optimíști; adj. f., s. f. optimístă, pl. optimíste

optimíst adj. m., s. m., pl. optimíști; f. sg. optimístă, pl. optimíste

Intrare: optimist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • optimist
  • optimistul
  • optimistu‑
plural
  • optimiști
  • optimiștii
genitiv-dativ singular
  • optimist
  • optimistului
plural
  • optimiști
  • optimiștilor
vocativ singular
  • optimistule
  • optimiste
plural
  • optimiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

optimist, -ă (persoană) optimistă

  • 1. Persoană care manifestă optimism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: