PESIMIST, -Ă, pesimiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană predispusă la pesimism; adept al pesimismului filosofic. 2. Adj. Care manifestă pesimism, care se bazează pe pesimism; care aderă la pesimism. – Din fr. pessimiste, germ. Pessimist.

pesimist, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~iști, ~e / E: fr pessimiste, ger Pessimist] 1-6 smf, a (Persoană) care manifestă pesimism (1, 3-4). 7 a Care se bazează pe pesimism (2). 8-9 smf, a (Adept) al pesimismului (2).

PESIMIST, -Ă, pesimiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană predispusă la pesimism; adept al pesimismului filozofic. 2. Adj. Care manifestă pesimism, care se bazează pe pesimism; care aderă la pesimism. – Din fr. pessimiste, germ. Pessimist.

PESIMIST², -Ă, pesimiști, -ste, s. m. și f. Adept al pesimismului filozofic; cel care e predispus la pesimism. [Jean Bart] nu este romantic, pentru că nu pleacă de la nemulțumirile sale și pentru că nu este un pesimist. IBRĂILEANU, S. 90.

PESIMIST, -Ă adj. 1. Referitor la pesimismul filozofic. 2. Care manifestă pesimism, predispus la pesimism. ♦ Care denotă, trădează pesimism. // s.m. și f. Adept al pesimismului. [Cf. fr. pessimiste].

PESIMIST, -Ă I. adj. predispus la pesimism. II. adj., s. m. f. (adept) al pesimismului. (< fr. pessimiste)

PESIMIST² ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Persoană predispusă la pesimism. 2) Adept al pesimismului filozofic. /<fr. pessimiste, germ. Pessimist

pesimist m. cel ce crede că toate merg rău, care vede totul în negru.

*pesimíst, -ă s. (d. lat. péssimus, foarte răŭ). Care vede toate în răŭ. Filoz. Care crede că rău e legea existențeĭ, și decĭ trebuĭe să fie urîtă vĭața. Adj. Spirit pesimist.

pesimist adj. m., s. m., pl. pesimiști; adj. f., s. f. pesimistă, pl. pesimiste

pesimist adj. m., s. m., pl. pesimiști; adj. f., s. f. pesimistă, pl. pesimiste

pesimist s. m., adj. m., pl. pesimiști; f. sg. pesimistă, pl. pesimiste

Pesimist ≠ optimist