12 definiții pentru pesimist (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PESIMÍST, -Ă, pesimiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană predispusă la pesimism; adept al pesimismului filosofic. 2. Adj. Care manifestă pesimism, care se bazează pe pesimism; care aderă la pesimism. – Din fr. pessimiste, germ. Pessimist.

pesimist, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~iști, ~e / E: fr pessimiste, ger Pessimist] 1-6 smf, a (Persoană) care manifestă pesimism (1, 3-4). 7 a Care se bazează pe pesimism (2). 8-9 smf, a (Adept) al pesimismului (2).

PESIMÍST, -Ă, pesimiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană predispusă la pesimism; adept al pesimismului filozofic. 2. Adj. Care manifestă pesimism, care se bazează pe pesimism; care aderă la pesimism. – Din fr. pessimiste, germ. Pessimist.

PESIMÍST2, -Ă, pesimiști, -ste, s. m. și f. Adept al pesimismului filozofic; cel care e predispus la pesimism. [Jean Bart] nu este romantic, pentru că nu pleacă de la nemulțumirile sale și pentru că nu este un pesimist. IBRĂILEANU, S. 90.

PESIMÍST, -Ă adj. 1. Referitor la pesimismul filozofic. 2. Care manifestă pesimism, predispus la pesimism. ♦ Care denotă, trădează pesimism. // s.m. și f. Adept al pesimismului. [Cf. fr. pessimiste].

PESIMÍST, -Ă I. adj. predispus la pesimism. II. adj., s. m. f. (adept) al pesimismului. (< fr. pessimiste)

PESIMÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Persoană predispusă la pesimism. 2) Adept al pesimismului filozofic. /<fr. pessimiste, germ. Pessimist

pesimist m. cel ce crede că toate merg rău, care vede totul în negru.

*pesimíst, -ă s. (d. lat. péssimus, foarte răŭ). Care vede toate în răŭ. Filoz. Care crede că rău e legea existențeĭ, și decĭ trebuĭe să fie urîtă vĭața. Adj. Spirit pesimist.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pesimíst adj. m., s. m., pl. pesimíști; adj. f., s. f. pesimístă, pl. pesimíste

pesimíst s. m., adj. m., pl. pesimíști; f. sg. pesimístă, pl. pesimíste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: pesimist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pesimist
  • pesimistul
  • pesimistu‑
plural
  • pesimiști
  • pesimiștii
genitiv-dativ singular
  • pesimist
  • pesimistului
plural
  • pesimiști
  • pesimiștilor
vocativ singular
  • pesimistule
  • pesimiste
plural
  • pesimiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pesimist, -ă (persoană) pesimistă

  • 1. Persoană predispusă la pesimism; adept al pesimismului filosofic.
    exemple
    • [Jean Bart] nu este romantic, pentru că nu pleacă de la nemulțumirile sale și pentru că nu este un pesimist. IBRĂILEANU, S. 90.
      surse: DLRLC

etimologie: