2 intrări

school Articole pe această temă:

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PESCUÍRE, pescuiri, s. f. Acțiunea de a pescui și rezultatul ei. – V. pescui.

PESCUÍRE, pescuiri, s. f. Acțiunea de a pescui și rezultatul ei. – V. pescui.

pescuire sf [At: DLRU / Pl: ~ri / E: pescui] 1-2 Prindere (a peștelui sau) a altor animale acvatice, de obicei cu instrumente speciale Si: pescuit (1-2), (îrg) pescărie (1-2), pescărit (1-2), (reg) pescuială (1-2). 3 Pescuit (3). 4 (Îvr) Pescărie (4). 5 (Fig; fam) Căutare insistentă. 6 (Fam) Vânare. 7 Pescuit (3).

PESCUÍ, pescuiesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A prinde pește (1) sau alte animale acvatice (comestibile), de obicei cu ajutorul unor instrumente speciale; a se îndeletnici cu prinderea peștelui sau a altor animale de apă, a pescări. ◊ Expr. A pescui în apă tulbure = a profita de o situație încordată sau confuză pentru a trage foloase personale. 2. Tranz. A scoate pe cineva sau ceva din apă (pentru a salva, a recupera). 3. Tranz. Fig. (Fam.) A face rost de ceva greu de obținut. ♦ (Arg.) A acosta pe cineva; a agăța. – Din pește (după pescar).

PESCUÍ, pescuiesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A prinde pește (1) sau alte animale acvatice (comestibile), de obicei cu ajutorul unor instrumente speciale; a se îndeletnici cu prinderea peștelui sau a altor animale de apă, a pescări. ◊ Expr. A pescui în apă tulbure = a profita de o situație încordată sau confuză pentru a trage foloase personale. 2. Tranz. A scoate pe cineva sau ceva din apă (pentru a salva, a recupera). 3. Tranz. Fig. (Fam.) A face rost de ceva greu de obținut. ♦ (Arg.) A acosta pe cineva; a agăța. – Din pește (după pescar).

păscui2 [At: VICIU, GL. / Pzi: păscui, 3 ~ește / E: paște3 + -ui] 1 vt (Trs) A presimți un rău, o nenorocire. 2 viu A face să presimtă, a da sentimentul că se va produce.

păscui1 vi [At: NECULCE, L. 364 / Pzi: ~esc, păscui / E: paști1 + -ui] (Înv) A serba Paștele1.

pescui [At: ANON. CAR. / V: (îrg) păs~ / Pzi: ~esc / E: pește2] 1-2 vt A prinde (pește2 sau) alte animale acvatice, de obicei cu ajutorul unor instrumente speciale Si: (îrg) a pescări. 3 vi (Îe) A ~ în (apă) tulbure A profita de o situație încordată sau neclară pentru a trage foloase personale. 4 vt (Îe) A tulbura apa ca să ~ască A provoca neînțelegeri pentru a trage foloase personale din ele. 5-6 vti (C. i. obiecte, situații greu de obținut) A căuta cu insistență. 7 vt A face rost. 8 vt (Fam) A vâna. 9 vt (Arg; c. i. persoane de sex feminin) A acosta.

PESCUÍ, pescuiesc, vb. IV. 1. Intranz. A prinde pește sau alte animale acvatice comestibile. De aceea ai să-ți aduci aminte de mine cînd vei pescui în gîrla asta și eu n-oi mai fi în valea vieții. SADOVEANU, Î. A. 35. S-a apucat și-a pescuit și el... iar punga a pierdut-o în băltoacă. RETEGANUL, P. IV 23. Pești de apă curgătoare Și de apă stătătoare, Cu năvodul pescuiți Și cu undița undiți. ALECSANDRI, P. II 105. ◊ Expr. A pescui în apă tulbure v. apă (I 2). 2. Tranz. A scoate (ceva sau pe cineva) din apă. A pescui perle.Vei căuta să pescuiești pe oamenii căzuți în mare, îi vei lua pe bord și-i vei ține... sub bună pază. GHICA, S. 405.

A PESCUÍ ~iésc 1. tranz. 1) (varietăți de pește sau alte vietăți acvatice) A prinde cu ajutorul unor instrumente speciale. ◊ ~ în apă tulbure a trage foloase dintr-o situație confuză sau dificilă. 2) (oameni sau obiecte căzute în apă) A scoate la suprafață sau la mal. 3) fig. fam. (obiecte deficitare) A procura prin diverse mijloace (ilicite). 2. intranz. A practica ocupația de pescar; a se ocupa cu prinderea peștelui; a fi pescar. /Din pește

pescuì v. 1. a prinde pești sau alte animale acvatice; 2. a scoate din mare: a pescui mărgean; 3. fig. a pescui în apă turbure, a trage foloase din neorânduelile altora.

pescuĭésc v. tr. (d. pește saŭ pescar). Prind pește saŭ alte animale acŭatice. Scot din apă saŭ prind pe apă: s’a pescuit un cadavru. A pescui în apă tulbure, a trage foloase din dezordinile altora. – Și pă- (est).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pescuíre s. f., g.-d. art. pescuírii; pl. pescuíri

pescuíre s. f., g.-d. art. pescuírii; pl. pescuíri

pescuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pescuiésc, imperf. 3 sg. pescuiá; conj. prez. 3 pescuiáscă

pescuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pescuiésc, imperf. 3 sg. pescuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pescuiáscă

pescui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pescuiesc, conj. pescuiască)

pescuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PESCUIRE s. pescuit, prindere, (înv. și reg.) pescărie, pescărit, (reg.) pescuială. (~ a doi crapi.)

arată toate definițiile

Intrare: pescuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pescuire
  • pescuirea
plural
  • pescuiri
  • pescuirile
genitiv-dativ singular
  • pescuiri
  • pescuirii
plural
  • pescuiri
  • pescuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: pescui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pescui
  • pescuire
  • pescuit
  • pescuitu‑
  • pescuind
  • pescuindu‑
singular plural
  • pescuiește
  • pescuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pescuiesc
(să)
  • pescuiesc
  • pescuiam
  • pescuii
  • pescuisem
a II-a (tu)
  • pescuiești
(să)
  • pescuiești
  • pescuiai
  • pescuiși
  • pescuiseși
a III-a (el, ea)
  • pescuiește
(să)
  • pescuiască
  • pescuia
  • pescui
  • pescuise
plural I (noi)
  • pescuim
(să)
  • pescuim
  • pescuiam
  • pescuirăm
  • pescuiserăm
  • pescuisem
a II-a (voi)
  • pescuiți
(să)
  • pescuiți
  • pescuiați
  • pescuirăți
  • pescuiserăți
  • pescuiseți
a III-a (ei, ele)
  • pescuiesc
(să)
  • pescuiască
  • pescuiau
  • pescui
  • pescuiseră
păscui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pescuire

  • 1. Acțiunea de a pescui și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: pescuit

etimologie:

  • vezi pescui
    surse: DEX '98 DEX '09

pescui păscui

  • 1. intranzitiv tranzitiv A prinde pește sau alte animale acvatice (comestibile), de obicei cu ajutorul unor instrumente speciale; a se îndeletnici cu prinderea peștelui sau a altor animale de apă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pescări attach_file 3 exemple
    exemple
    • De aceea ai să-ți aduci aminte de mine cînd vei pescui în gîrla asta și eu n-oi mai fi în valea vieții. SADOVEANU, Î. A. 35.
      surse: DLRLC
    • S-a apucat și-a pescuit și el... iar punga a pierdut-o în băltoacă. RETEGANUL, P. IV 23.
      surse: DLRLC
    • Pești de apă curgătoare Și de apă stătătoare, Cu năvodul pescuiți Și cu undița undiți. ALECSANDRI, P. II 105.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A pescui în apă tulbure = a profita de o situație încordată sau confuză pentru a trage foloase personale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. tranzitiv A scoate pe cineva sau ceva din apă (pentru a salva, a recupera).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • A pescui perle.
      surse: DLRLC
    • Vei căuta să pescuiești pe oamenii căzuți în mare, îi vei lua pe bord și-i vei ține... sub bună pază. GHICA, S. 405.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat familiar A face rost de ceva greu de obținut.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • pește (după pescar).
    surse: DEX '09 DEX '98