13 definiții pentru pervers (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERVÉRS, -Ă, perverși, -se, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care este înclinat spre fapte reprobabile, gata oricând să facă rău; care manifestă o deviere de la normal a instinctelor, a judecății, a ideilor, descompus din punct de vedere moral; corupt, depravat, imoral; (cu sens atenuat) perfid, fățarnic; spec. care prezintă perversitate sexuală. ♦ (Despre manifestările, instinctele etc. oamenilor) Care trădează, exprimă, reflectă perversitate. – Din fr. pervers.

pervers, ~ă a [At: IORGOVICI, O. 86/8 / Pl: ~rși, ~e / E: fr pervers] 1 (D. oameni) Care este înclinat spre rău. 2 Căruia îi face plăcere să facă rău sau să-l încurajeze. 3 Care manifestă o deviere de la normal a instinctelor, judecății, ideilor. 4 Imoral. 5 Corupt. 6 Fățarnic. 7 (D. manifestările, instinctele etc. oamenilor) Care exprimă perversitate (8).

PERVÉRS, -Ă, perverși, -se, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) care este înclinat spre fapte rele, gata oricând să facă rău; care manifestă o deviere de la normal a instinctelor, a judecății, a ideilor, descompus din punct de vedere moral; corupt, depravat, imoral; (cu sens atenuat) perfid, fățarnic; spec. anormal din punctul de vedere al comportării în relațiile sexuale. ♦ (Despre manifestările, instinctele etc. oamenilor) Care trădează, exprimă, reflectă perversitate. – Din fr. pervers.

PERVÉRS, -Ă, perverși, -se, adj. (Despre oameni) Corupt, depravat, stricat, imoral; anormal din punct de vedere sexual. Omul acesta pervers are o virtute, conștiința ticăloșiei lui. CARAGIALE, O. III 14. ♦ Care prezintă manifestări împotriva naturii omenești; înclinat spre răutate, gata să facă rău. Sînt suflete a căror tainică substanță este omogenă, fie ele bune ori perverse. GALACTION, O. I 94. Ana i se înfățișă ca o ființă perversă, care îi amăgise, ii furase iubirea. VLAHUȚĂ, O. A. III 182. ◊ (Substantivat) În afară de un număr infim de perverșidacă or fi existînd cu adevăratnimeni nu poate face răul dacă inteligența lui nu-i primește asta. CAMIL PETRESCU, U. N. 39.

PERVÉRS, -Ă adj. Corupt, depravat; anormal din punct de vedere sexual. ♦ Perfid, fățarnic; înclinat spre fapte rele. [< fr. pervers, cf. lat. perversus – întors, în sens contrar].

PERVÉRS, -Ă adj., s. m. f. 1. (om) anormal din punct de vedere sexual; corupt, depravat. 2. (om) perfid; înclinat spre fapte rele. (< fr. pervers, lat. perversus)

PERVÉRS ~să (~și, ~se) 1) Care face rău sau încurajează răul; înclinat spre fapte rele. 2) Care vădește devieri nefirești de la comportarea normală; corupt. /<fr. pervers, lat. perversus

pervers a. 1. foarte răutăcios, pornit la rele; 2. depravat. ║ m. om pervers.

*pervérs, -ă adj. (lat. perversus. V. di-vers). Foarte răŭ la suflet, infernal. Corupt, depravat. Subst. Un pervers.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pervers adj. m., s. m., pl. perverși; adj. f., s. f. perversă, pl. perverse

pervers adj. m., s. m., pl. perverși; adj. f., s. f. perversă, pl. perverse

pervérs adj. m., s. m., pl. pervérși; f. sg. pervérsă, pl. pervérse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: pervers (adj.)
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pervers
  • perversul
  • perversu‑
  • perversă
  • perversa
plural
  • perverși
  • perverșii
  • perverse
  • perversele
genitiv-dativ singular
  • pervers
  • perversului
  • perverse
  • perversei
plural
  • perverși
  • perverșilor
  • perverse
  • perverselor
vocativ singular
  • perversule
  • perverse
  • perversă
  • perverso
plural
  • perverșilor
  • perverselor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pervers, perversăadjectiv

  • 1. adesea substantivat (Despre oameni) Care este înclinat spre fapte reprobabile, gata oricând să facă rău; care manifestă o deviere de la normal a instinctelor, a judecății, a ideilor, descompus din punct de vedere moral. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Omul acesta pervers are o virtute, conștiința ticăloșiei lui. CARAGIALE, O. III 14. DLRLC
    • format_quote Sînt suflete a căror tainică substanță este omogenă, fie ele bune ori perverse. GALACTION, O. I 94. DLRLC
    • format_quote Ana i se înfățișă ca o ființă perversă, care îi amăgise, îi furase iubirea. VLAHUȚĂ, O. A. III 182. DLRLC
    • format_quote În afară de un număr infim de perverși – dacă or fi existînd cu adevărat – nimeni nu poate face răul dacă inteligența lui nu-i primește asta. CAMIL PETRESCU, U. N. 39. DLRLC
    • 1.1. (cu sens) atenuat Fățarnic, perfid. DEX '09 DN
    • 1.2. prin specializare Care prezintă perversitate sexuală. DEX '09
    • 1.3. (Despre manifestările, instinctele etc. oamenilor) Care trădează, exprimă, reflectă perversitate. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.