14 definiții pentru persistent persistinte


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERSISTÉNT, -Ă, persistenți, -te, adj. Care rămâne (multă vreme) neschimbat, care continuă să existe sau să dureze (multă vreme); care se menține fără să slăbească în intensitate. ◊ (Bot.) Frunze persistente = frunze care rămân verzi în timpul uneia sau mai multor ierni. – Din fr. persistant.

PERSISTÉNT, -Ă, persistenți, -te, adj. Care rămâne (multă vreme) neschimbat, care continuă să existe sau să dureze (multă vreme); care se menține fără să slăbească în intensitate. ◊ (Bot.) Frunze persistente = frunze care rămân verzi în timpul uneia sau mai multor ierni. – Din fr. persistant.

persistent, ~ă a [At: BARASCH, B. 27 / V: (înv) ~tinte / Pl: ~nți, ~e / E: fr persistant] 1 Care rămâne (multă vreme sau) veșnic neschimbat. 2 Care continuă să existe sau să dureze multă vreme. 3 Care se menține fără să slăbească în intensitate Vz durabil, stăruitor. 4 (Bot; îs) Frunze ~e Frunze care rămân verzi în timpul uneia sau mai multor ierni. 5 (Înv; îs) Caliciu ~ Caliciu care nu cade imediat după fecundare, ci durează până la maturizarea fructului.

PERSISTÉNT, -Ă, persistenți, -te, adj. Stăruitor, durabil, trainic. [Poema are] aceeași energie în zugrăvirea unui simțimînt puternic, persistent. GHEREA, ST. CR. III 386. ◊ Frunze persistente = frunze care nu cad în timpul iernii. Bradul are frunze persistente.

PERSISTÉNT, -Ă adj. Durabil; trainic; stăruitor. ♦ Frunze persistente = frunze care nu cad iarna. [Cf. fr. persistant].

PERSISTÉNT, -Ă adj. durabil; trainic; stăruitor. ◊ (despre frunze) care nu cade iarna. (după fr. persistant)

PERSISTÉNT ~tă (~ți, ~te) Care persistă; care durează un timp îndelungat; peren; dăinuitor. ◊ Frunze ~te frunze care se mențin verzi pe arbori și în timpul iernii. /<fr. persistant, germ. Persistenz

*persistént, -ă adj. (lat. persistens, -éntis). Care persistă, stăruitor, perseverant, rezistent.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

persistént adj. m., pl. persisténți; f. persisténtă, pl. persisténte

persistént adj. m., pl. persisténți; f. sg. persisténtă, pl. persisténte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERSISTÉNT adj. 1. v. stăruitor. 2. v. stăruitor. 3. durabil, rezistent, trainic, (livr.) peren. (Efecte ~.)

PERSISTENT adj. 1. insistent, perseverent, răzbătător, statornic, stăruitor, tenace, (livr.) persuasiv, (rar) străbătător. (Om ~ în acțiunile sale.) 2. stăruitor. (Dureri ~.) 3. durabil, rezistent, trainic, (livr.) peren. (Efecte ~.)

Persistent ≠ impersistent, nepersistent

Intrare: persistent
persistent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • persistent
  • persistentul
  • persistentu‑
  • persistentă
  • persistenta
plural
  • persistenți
  • persistenții
  • persistente
  • persistentele
genitiv-dativ singular
  • persistent
  • persistentului
  • persistente
  • persistentei
plural
  • persistenți
  • persistenților
  • persistente
  • persistentelor
vocativ singular
plural
persistinte
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

persistent persistinte

etimologie: