Din totalul de 23 sunt afișate 20 definiții pentru perseverent, perseverență   declinări

PERSEVERÉNT, -Ă, perseverenți, -te, adj. (Despre oameni) Care perseverează; stăruitor, tenace. ♦ (Despre manifestările, acțiunile etc. oamenilor) Care demonstrează perseverență, stăruință, tenacitate. – Din fr. persévérant.

PERSEVERÉNȚĂ s. f. Acțiunea de a persevera; însușirea de a fi perseverent; stăruință, statornicie în muncă, în convingeri, în atitudini etc.; tenacitate. [Var.: (înv.) perseverínță s. f.] – Din fr. persévérance, lat. perseverantia.

PERSEVERÉNT, -Ă, perseverenți, -te, adj. (Despre oameni) Care perseverează; stăruitor, tenace. ♦ (Despre manifestările, acțiunile etc. oamenilor) Care demonstrează perseverență, stăruință, tenacitate. – Din fr. persévérant.

PERSEVERÉNȚĂ, perseverențe, s. f. Acțiunea de a persevera; însușirea de a fi perseverent; stăruință, statornicie în muncă, în convingeri, în atitudini etc.; tenacitate. [Var.: (înv.) perseverínță s. f.] – Din fr. persévérance, lat. perseverantia.

PERSEVERÉNT, -Ă, perseverenți, -te, adj. Care perseverează în convingeri, în atitudini, în muncă, care nu se descurajează în fața dificultăților; stăruitor, tenace. Popoarele se pătrund de conștiința că prin luptă perseverentă și dîrză pot obține victoria păcii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2694. Fiți perseverent și dacă în adevăr concursul meu vă este necesar, vi-l promit din toată inima. ALECSANDRI, S. 33.

PERSEVERÉNȚĂ, perseverențe, s. f. Stăruință, statornicie, neclintire (în convingeri, în atitudini, în muncă); tenacitate. – Variantă: (învechit) perseverínță (NEGRUZZI, S. I 106) s. f.

perseverént adj. m., pl. perseverénți; f. perseveréntă, pl. perseverénte

perseverénță s. f., g.-d. art. perseverénței

perseverént adj. m., pl. perseverénți; f. sg. perseveréntă, pl. perseverénte

perseverénță s. f., g.-d. art. perseverénței; pl. perseverénțe

PERSEVERÉNT adj. 1. v. stăruitor. 2. v. tenace. 3. dârz, îndârjit, stăruitor, tenace. (O muncă ~.) 4. asiduu, insistent, silitor, sârguincios, sârguitor, stăruitor, susținut, tenace, zelos. (Eforturi ~.) 5. v. încăpățânat.

PERSEVERÉNȚĂ s. 1. v. stăruință. 2. răbdare, stăruință, tenacitate. (Dovedește multă ~ în acțiunile sale.) 3. asiduitate, insistență, râvnă, sforțare, silință, sârguință, stăruință, strădanie, străduință, zel, (pop.) osârdie. (~ lui s-a dovedit fructuoasă.) 4. v. tenacitate.

PERSEVERÉNT, -Ă adj. Care perseverează; stăruitor; neclintit în convingeri, în atitudini. [Cf. fr. persévérant].

PERSEVERÉNȚĂ s.f. Stăruință; neclintire; tenacitate; perseverare. [Var. perseveranță, perseverință s.f. / cf. fr. persévérance, lat. perseverantia].

PERSEVERÉNT, -Ă adj. care perseverează; stăruitor; tenace. (după fr. persévérant)

PERSEVERÉNȚĂ s. f. stăruință; neclintire; tenacitate. (după fr. persévérance, lat. perseverantia)

PERSEVERÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre persoane) Care perseverează; stăruitor; tenace; insistent. /<fr. persévérant

PERSEVERÉNȚĂ ~e f. Caracter perseverent; tenacitate; insistentă; stăruință. [G.-D. perseverenței] /<fr. persévérance, lat. perseverantia

*perseveránt, -ă adj. (lat. persevérans, -ántis). Stăruitor, care nu se lasă de o ideĭe, de un lucru început. Adv. Cu perseverare. – Fals -ent.