2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERPLÉX, -Ă, perplecși, -xe, adj. (Despre oameni) Surprins, uimit, uluit (și nedumerit); încurcat, dezorientat, năuc, năucit. ♦ (Despre atitudinea, manifestările oamenilor) Care arată, exprimă, trădează perplexitate. – Din fr. perplexe, lat. perplexus, germ. perplex.

PERPLÉX, -Ă, perplecși, -xe, adj. (Despre oameni) Surprins, uimit, uluit (și nedumerit); încurcat, dezorientat, năuc, năucit. ♦ (Despre atitudinea, manifestările oamenilor) Care arată, exprimă, trădează perplexitate. – Din fr. perplexe, lat. perplexus, germ. perplex.

perplex, ~ă a [At: POLIZU / Pl: ~ecși, ~e (rar, am) ~i / E: fr perplexe, lat perplexus, ger perplex] 1 (D. oameni; șîs a rămâne ~) Care nu știe ce să gândească, ce să facă într-o situație neașteptată, confuză, dificilă etc. Si: surprins, uimit. 2 (D. oameni) Care este lipsit de reacție Si: dezorientat, năuc, năucit, uluit. 3-4 (D. atitudinea, manifestările oamenilor) Care arată perplexitatea (1-2).

PERPLÉX, -Ă, perplecși, -xe, adj. Surprins și încurcat; dezorientat, nedumerit, uluit. Tînărul își întrerupse cuvintele și plecă ochii perplex, neputînd înțelege ce o fi greșit de și-a atras atîta nemulțumire. REBREANU, R. I 87. Mărturisesc că am rămas cam perplex cetind foiletoanele d-sale. GHEREA, ST. CR. III 67.

PERPLÉX, -Ă adj. Surprins, profund uimit; încurcat, dezorientat. [Pl. -ecși, -exe. / < fr. perplexe, cf. lat. perplexus].

PERPLÉX, -Ă adj. surprins, profund uimit; dezorientat. (< fr. perplexe, lat. perplexus)

PERPLÉX ~xă (~cși, ~xe) (despre persoane și despre manifestările lor) Care manifestă surprindere și nedumerire; cu uimire și dezorientare. Înfățișare ~xă. /<fr. perplexe, lat. perplexus, germ. Perplex

*perpléx, -ă adj. (lat. perpléxus, d. plexus, împletit, pléctere, a împleti. V. complex, plete). Foarte încurcat, care nu știe ce să facă: a rămas perplex cînd ĭ-am spus asta. Adv. În mod perplex.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

perpléx adj. m., pl. perplécși (-plecși); f. perpléxă, pl. perpléxe

perpléx adj. m., pl. perplécși; f. sg. perpléxă, pl. perpléxe

perplex, pl. perplecși, f. perplexă, pl. perplexe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERPLÉX adj. 1. v. crucit. 2. v. uimit. 3. v. dezorientat.

PERPLEX adj. 1. crucit, minunat, stupefiat, surprins, uimit, uluit. 2. năuc, năucit, stupefiat, uimit, uluit. 3. (cu sens atenuat) derutat, descumpănit, dezorientat, încurcat, nedumerit, zăpăcit, (livr.) deconcertat, (înv. și fam.) sastisit.

Intrare: perplexa
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • perplexa
  • perplexare
  • perplexat
  • perplexatu‑
  • perplexând
  • perplexându‑
singular plural
  • perplexea
  • perplexați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • perplexez
(să)
  • perplexez
  • perplexam
  • perplexai
  • perplexasem
a II-a (tu)
  • perplexezi
(să)
  • perplexezi
  • perplexai
  • perplexași
  • perplexaseși
a III-a (el, ea)
  • perplexea
(să)
  • perplexeze
  • perplexa
  • perplexă
  • perplexase
plural I (noi)
  • perplexăm
(să)
  • perplexăm
  • perplexam
  • perplexarăm
  • perplexaserăm
  • perplexasem
a II-a (voi)
  • perplexați
(să)
  • perplexați
  • perplexați
  • perplexarăți
  • perplexaserăți
  • perplexaseți
a III-a (ei, ele)
  • perplexea
(să)
  • perplexeze
  • perplexau
  • perplexa
  • perplexaseră
Intrare: perplex
perplex adjectiv
adjectiv (A5)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perplex
  • perplexul
  • perplexu‑
  • perple
  • perplexa
plural
  • perplecși
  • perplecșii
  • perplexe
  • perplexele
genitiv-dativ singular
  • perplex
  • perplexului
  • perplexe
  • perplexei
plural
  • perplecși
  • perplecșilor
  • perplexe
  • perplexelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

perplex

  • 1. (Despre oameni) Surprins, uimit, uluit (și nedumerit).
    exemple
    • Tînărul își întrerupse cuvintele și plecă ochii perplex, neputînd înțelege ce o fi greșit de și-a atras atîta nemulțumire. REBREANU, R. I 87.
      surse: DLRLC
    • Mărturisesc că am rămas cam perplex cetind foiletoanele d-sale. GHEREA, ST. CR. III 67.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre atitudinea, manifestările oamenilor) Care arată, exprimă, trădează perplexitate.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: