2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERICLITÁ, periclitez, vb. I. Tranz. A pune în pericol; a primejdui. – Din fr. péricliter.

periclita vt [At: TELEGRAFUL (1854), 661/17 / Pzi: ~tez / E: fr péricliter] (Liv) A primejdui.

PERICLITÁ, periclitez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pune în pericol; a primejdui. – Din fr. péricliter.

PERICLITÁ, periclitez, vb. I. Tranz. A pune în pericol; a expune pericolului, a primejdui. Iată dar o nouă șiră de stînci, printre care traducătorul cată să-și prefire vasul, fără de a-l periclita, izbindu-l prea tare de vreuna din ele. ODOBESCU, S. II 368.

PERICLITÁ vb. I. tr. A pune în pericol; a primejdui. [< fr. péricliter, cf. lat. periclitari].

PERICLITÁ vb. tr. a pune în pericol; a primejdui. (< fr. péricliter, lat. periclitari)

A PERICLITÁ ~éz tranz. A expune unui pericol; a primejdui. /<fr. péricliter

*periclitéz v. tr. (lat. periclitor, -tári; fr. péricliter). Primejduĭesc, expun pericululuĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

periclitá (a ~) (-ri-cli-) vb., ind. prez. 3 pericliteáză

periclitá vb. (sil. -cli-), ind. prez. 1 sg. periclitéz, 3 sg. și pl. pericliteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERICLITÁT adj. amenințat, primejduit. (O ființă ~.)

PERICLITAT adj. amenințat, primejduit. (O ființă ~.)

PERICLITÁ vb. 1. v. primejdui. 2. v. compromite.

PERICLITA vb. 1. a amenința, a primejdui. (Această împrejurare îi ~ viața.) 2. a (se) compromite, a (se) primejdui. (Ploile ar putea ~ recolta.)

Intrare: periclitat
periclitat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • periclitat
  • periclitatul
  • periclitatu‑
  • periclita
  • periclitata
plural
  • periclitați
  • periclitații
  • periclitate
  • periclitatele
genitiv-dativ singular
  • periclitat
  • periclitatului
  • periclitate
  • periclitatei
plural
  • periclitați
  • periclitaților
  • periclitate
  • periclitatelor
vocativ singular
plural
Intrare: periclita
  • silabație: -cli-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • periclita
  • periclitare
  • periclitat
  • periclitatu‑
  • periclitând
  • periclitându‑
singular plural
  • periclitea
  • periclitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • periclitez
(să)
  • periclitez
  • periclitam
  • periclitai
  • periclitasem
a II-a (tu)
  • periclitezi
(să)
  • periclitezi
  • periclitai
  • periclitași
  • periclitaseși
a III-a (el, ea)
  • periclitea
(să)
  • pericliteze
  • periclita
  • periclită
  • periclitase
plural I (noi)
  • periclităm
(să)
  • periclităm
  • periclitam
  • periclitarăm
  • periclitaserăm
  • periclitasem
a II-a (voi)
  • periclitați
(să)
  • periclitați
  • periclitați
  • periclitarăți
  • periclitaserăți
  • periclitaseți
a III-a (ei, ele)
  • periclitea
(să)
  • pericliteze
  • periclitau
  • periclita
  • periclitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)