perforare sf [At: GALACTION, O. A. I, 55 / Pl: ~rări / E: perfora] 1 Străpungere a unui bilet, a unui tichet etc. cu ajutorul unui dispozitiv special, pentru a anula, a viza etc. Si: (rar) perforaj (2), perforat¹ (1), perforație (1). 2 Străpungere cu ajutorul unei unelte Si: (rar) perforaj (3), perforat¹ (2), perforație (2). 3 Străpungere a unei părți a corpului de către un glonț, un obiect tăios, care lasă o gaură Si: (rar) perforaj (4), perforat¹ (3), perforație (3). 4 Găurire a unui organ, a unui țesut etc. în urma unui proces inflamatoriu, a unui traumatism etc. Si: (rar) perforaj (5), perforat¹ (4), perforație (4).

PERFORARE, perforări, s. f. Acțiunea de a (se) perfora și rezultatul ei; găurire, perforaj.

PERFORARE s.f. Acțiunea de a (se) perfora și rezultatul ei; găurire, străpungere; perforaj, perforație. [< perfora].

perfora [At: CARAGIALE, O. II, 95 / Pzi: ~rez / E: fr perforer] 1 vt (C. i. bilete, tichete etc.) A străpunge cu ajutorul unui dispozitiv special, pentru a anula, a viza Si: a composta. 2 vt (C. i. obiecte, materiale etc.) A găuri cu ajutorul unei unelte. 3 vt (C. i. pereții găurii de sondă) A executa orificii sau canale în dreptul stratului productiv, pentru a asigura căi de aflux fluidului din strat în gaura de sondă. 4 vt (C. i. părți ale corpului) A străpunge, a traversa lăsând în urmă o gaură. 5 vr (D. organe, țesuturi) A se găuri în urma unui proces inflamatoriu, a unui traumatism etc.

PERFORA, perforez, vb. I. 1. Tranz. A găuri ceva cu ajutorul unei unelte. Mașină de perforat ♦ A străpunge un carton (foi dintr-un registru, tichete, bilete) cu ajutorul unei mașini speciale. Ai pune-o p-asta la tors și la spălat rufe? – Ba bine că nu!... La perforat bilete în tramvai. C. PETRESCU, Î. II 123. Biletele, domnilor! zice conductorul, intrînd cu zgomot în compartimentul nostru... Eu întind biletul meu conductorului, care mi-l perforează. CARAGIALE, O. II 266. 2. Refl. (Med.; despre țesuturi sau organe) A căpăta o perforație în urma unei leziuni, a unui proces inflamator, a unui traumatism etc.

PERFORA vb. I. tr. A găuri, a străpunge (cu o unealtă); a face o gaură. ♦ (Fig.) A pătrunde. ♦ refl. (Despre organe sau țesuturi) A se găuri, a căpăta un orificiu în urma unui traumatism etc. [Cf. fr. perforer, lat. perforare].

PERFORA vb. I. tr. a găuri, a străpunge. ◊ (fig.) a pătrunde. II. refl. (med.; despre organe, țesuturi) a căpăta un orificiu în urma unui proces patologic. (< fr. perforer)

A PERFORA ~ez tranz. 1) A supune unei operații de găurire; a străpunge, făcând găuri. ~ foile unui registru. 2) A face să se perforeze. /<fr. perforer, lat. perforare

A SE PERFORA pers. 3 se ~ează intranz. 1) A se deteriora prin apariția de găuri; a se găuri. 2) (despre organe sau țesuturi) A căpăta o gaură (din cauza unei boli). /<fr. perforer, lat. perforare

*perforațiúne f. (lat. perforátio, -ónis). Acțiunea de a perfora. – Și -áție, dar ob. -áre.

*perforéz v. tr. (lat. pér-foro, -foráre. V. foraminifere). Bortelesc, bortesc, găuresc: conductoru trenuluĭ perforează biletele.

perforare s. f., g.-d. art. perforării; pl. perforări

perforare s. f., g.-d. art. perforării; pl. perforări

perforare s. f. forare

perfora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. perforez, 3 perforează; conj. prez. 1 sg. să perforez, 3 să perforeze

perfora (a ~) vb., ind. prez. 3 perforează

perfora vb., ind. prez. 1 sg. perforez, 3 sg. și pl. perforează

PERFORARE s. v. găurire.

PERFORARE s. v. compostare.

PERFORARE s. găurire, găurit, perforat, perforație, scobire, scobit, sfredelire, sfredelit, străpungere, străpuns, (reg.) găunire, (Mold. și Bucov.) bortelire. (~ unui material dur.)

perforare s. v. COMPOSTARE.

PERFORA vb. v. composta.

PERFORA vb. 1. v. găuri. 2. v. sparge.

perfora vb. v. COMPOSTA.

PERFORA vb. 1. a găuri, a scobi, a sfredeli, a străpunge, (înv. și reg.) a petrece, a potricăli, (reg.) a găuni, a siredeluși, (Mold. și Bucov.) a borteli, a borti, (prin Ban.) a butori, (Olt.) a răzbici, (prin vestul Transilv.) a sclidiri. (A ~ într-un materia! dur.) 2. a (se) găuri, a (se) sparge. (Blidul s-a ~ în fund.)