PENSIONA, pensionez, vb. I. Tranz. A acorda cuiva dreptul de a primi pensie în condițiile prevăzute de lege. ♦ Refl. A ieși la pensie, a deveni pensionar. [Pr.: -si-o-] – Din fr. pensionner, germ. pensionieren.

PENSIONAR, -Ă, pensionari, -e, s. m. și f. 1. Persoană care primește pensie. ♦ Persoană care primește o subvenție, un subsidiu. 2. Persoană întreținută, îngrijită într-un azil sau într-un ospiciu. ♦ Persoană închisă într-o închisoare; deținut. ♦ Animal închis într-o amenajare specială (pentru a fi expus publicului). 3. Persoană care stă în pensiune la cineva. [Pr.: -si-o-] – Din fr. pensionnaire, germ. Pensionär.

pansiona v vz pensiona

pensiona [At: CUCIURAN, D. 57/31 / V: (înv) pan~, ~iuna, ~nzi~ / P: ~si-o~ / Pzi: ~nez / E: fr pensionner, ger pensionieren] (C. i. oameni) 1-2 vt (Înv) A acorda cuiva un ajutor (periodic) în bani, pentru a-i asigura existența. 3 vt (Spc) A scoate din producție în condițiile prevăzute de lege, acordându-i-se pensie (3) Si: a scoate la pensie (10), (înv) a pune în pensie (9). 4 vr A ieși la pensie (8). 5 vt (Îvr) A educa la pension (1).

pensionar, ~ă smf [At: ȘINCAI, HR. II, 199/24 / V: (înv) pan~, pansioner, ~ner, ~iun~ / P: ~si-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr pensionnaire, ger Pensionär] 1 (Înv) Persoană căreia i se acorda de către împărat sau rege o sumă de bani ca răsplată pentru serviciile aduse. 2-3 (Înv) Persoană aflată (în subvenția sau) în serviciul cuiva. 4 Persoană care a ieșit din serviciu în condițiile prevăzute de lege și primește pensie (3) Si: (reg) pensionist (1). 5 Persoană care primește pensie ca urmaș al unui fost salariat. 6 (Înv) Elev al unui pension (1) Si: pensionist (2). 7-8 Persoană internată (într-un azil sau) într-un ospiciu. 9 (Înv) Persoană care stă într-o pensiune (7). 10 (Arg) Infractor închis într-o închisoare.

pensiuna v vz pensiona

penziona v vz pensiona

PENSIONA, pensionez, vb. I. Tranz. A scoate pe cineva la pensie, în condiții determinate de lege, acordându-i pensie. ♦ Refl. A ieși la pensie, a deveni pensionar. [Pr.: -si-o-] – Din fr. pensionner, germ. pensionieren.

PENSIONAR, -Ă, pensionari, -e, s. m. și f. 1. Persoană care primește pensie. ♦ Persoană care primește o subvenție, un subsidiu. 2. Persoană internată într-un azil sau într-un ospiciu. ♦ Persoană închisă într-o închisoare; deținut. ♦ Animal închis într-o amenajare specială (pentru a fi expus publicului). 3. Persoană care stă în pensiune la cineva. [Pr.: -si-o-] – Din fr. pensionnaire, germ. Pensionär.

PENSIONA, pensionez, vb. I. Tranz. A scoate pe cineva din producție, în condiții determinate de lege, acordîndu-i pensia cuvenită; a scoate la pensie. Actorii sînt pensionați după 25 de ani de activitate. SAHIA, U.R.S.S. 157. ♦ Refl. A ieși la pensie. S-a pensionat din cauză de boală. – Pronunțat: -ii-o-.

PENSIONAR, -Ă, pensionari, -e, s. m. și f. 1. Persoană care a ieșit din producție în condiții determinate de lege și primește pensie. Pensionarii au dreptul la asistență medicală gratuită. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2868. Cînd ridica mîna, de sub mînecă apăreau manșete rotunde și tari... cum poartă pensionarii orașelor de provincie din Franța. C. PETRESCU, C. V. 278. ◊ (Adjectival) La a doua întîlnire a apărut într-o redingotă... de profesor pensionar și ochelari cu șnur după ureche. C. PETRESCU, C. V. 278. Cel mai gălăgios și mai amărît era colonelul pensionar Ștefănescu. REBREANU, R. II 222. 2. Cel care este internat într-o instituție publică specială (mai ales de sănătate). Ceilalți pensionari ai ospiciului, suiți pe ziduri, priveau această scenă. BOGZA, C. O. 334. – Variantă: (învechit) pensioner (NEGRUZZI, S. III 362) s. m.

PENSIONA vb. I. tr. A scoate (pe cineva) la pensie; a da o pensie (cuiva). ♦ refl. A ieși la pensie. [Pron. -si-o-. / < fr. pensionner, cf. it. pensionare].

PENSIONAR, -Ă s.m. și f. 1. Cel care primește o pensie. 2. Cel care este întreținut, îngrijit într-un ospiciu, într-un azil. [Pron. -si-o-. / cf. fr. pensionnaire].

PENSIONA vb. I. tr. a scoate la pensie; a atribui, a face o pensie (cuiva). II. refl. a ieși la pensie. (< fr. pensionner, germ. pensionieren)

PENSIONAR, -Ă s. m. f. 1. cel care primește o pensie. 2. cel întreținut într-un ospiciu sau azil. 3. deținut într-o închisoare. 4. persoană care stă în pensiune la cineva. (< fr. pensionnaire, germ. Pensionär)

A SE PENSIONA mă ~ez intranz. A ieși la pensie; a deveni pensionar. [Sil. -si-o-] /<fr. pensionner, germ. Pensionieren

A PENSIONA ~ez tranz. 1) A face să se pensioneze; a trimite la pensie. 2) A susține cu pensie. [Sil. -si-o-] /<fr. pensionner, germ. Pensionieren

PENSIONAR ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care primește pensie. 2) Persoană internată într-un azil sau într-un ospiciu. 3) Persoană aflată în pensiune la cineva. [Sil. -si-o-] /<fr. pensionnaire, germ. Pensionär

*pensionár, -ă s. (fr. pensionnaire, d. pension, pensiune). Persoană care primește o pensiune de la stat. Persoană care e găzduită și ospătată pe banĭ într’o pensiune. Elev saŭ elevă care e într’un pensionat. În Olanda, mare funcționar municipal. Mare pensionar, prim ministru. Adj. Funcționar pensionar.

*pensionéz v. tr. (fr. pensionner). Scot la pensiune.

pensionară (desp. -si-o-) s. f., g.-d. art. pensionarei; pl. pensionare

pensionară (-si-o-) s. f., g.-d. art. pensionarei; pl. pensionare

pensionară s. f. (sil. -si-o-), g.-d. art. pensionarei; pl. pensionare

pensiona (a ~) (desp. -si-o-) vb., ind. prez. 1 sg. pensionez, 3 pensionează; conj. prez. 1 sg. să pensionez, 3 să pensioneze

pensiona (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 pensionează

pensiona vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. pensionez, 3 sg. și pl. pensionează

pensionară, pensionare s. f. 1. deținută, pușcăriașă. 2. prostituată care activează într-un bordel.

PENSIONAR s. v. arestat, condamnat, deținut, întemnițat, ocnaș, osândit, prizonier, pușcăriaș.

PENSIONAR s. (reg.) pensionist. (Un batrân ~.)

PENSIONAR s. (reg.) pensionist. (Un bătrîn ~.)

pensionar s. v. ARESTAT. DEȚINUT. ÎNTEMNIȚAT. PRIZONIER.