PENSIONAR, -Ă, pensionari, -e, s. m. și f. 1. Persoană care primește pensie. ♦ Persoană care primește o subvenție, un subsidiu. 2. Persoană întreținută, îngrijită într-un azil sau într-un ospiciu. ♦ Persoană închisă într-o închisoare; deținut. ♦ Animal închis într-o amenajare specială (pentru a fi expus publicului). 3. Persoană care stă în pensiune la cineva. [Pr.: -si-o-] – Din fr. pensionnaire, germ. Pensionär.

pensionar, ~ă smf [At: ȘINCAI, HR. II, 199/24 / V: (înv) pan~, pansioner, ~ner, ~iun~ / P: ~si-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr pensionnaire, ger Pensionär] 1 (Înv) Persoană căreia i se acorda de către împărat sau rege o sumă de bani ca răsplată pentru serviciile aduse. 2-3 (Înv) Persoană aflată (în subvenția sau) în serviciul cuiva. 4 Persoană care a ieșit din serviciu în condițiile prevăzute de lege și primește pensie (3) Si: (reg) pensionist (1). 5 Persoană care primește pensie ca urmaș al unui fost salariat. 6 (Înv) Elev al unui pension (1) Si: pensionist (2). 7-8 Persoană internată (într-un azil sau) într-un ospiciu. 9 (Înv) Persoană care stă într-o pensiune (7). 10 (Arg) Infractor închis într-o închisoare.

PENSIONAR, -Ă, pensionari, -e, s. m. și f. 1. Persoană care primește pensie. ♦ Persoană care primește o subvenție, un subsidiu. 2. Persoană internată într-un azil sau într-un ospiciu. ♦ Persoană închisă într-o închisoare; deținut. ♦ Animal închis într-o amenajare specială (pentru a fi expus publicului). 3. Persoană care stă în pensiune la cineva. [Pr.: -si-o-] – Din fr. pensionnaire, germ. Pensionär.

PENSIONAR, -Ă, pensionari, -e, s. m. și f. 1. Persoană care a ieșit din producție în condiții determinate de lege și primește pensie. Pensionarii au dreptul la asistență medicală gratuită. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2868. Cînd ridica mîna, de sub mînecă apăreau manșete rotunde și tari... cum poartă pensionarii orașelor de provincie din Franța. C. PETRESCU, C. V. 278. ◊ (Adjectival) La a doua întîlnire a apărut într-o redingotă... de profesor pensionar și ochelari cu șnur după ureche. C. PETRESCU, C. V. 278. Cel mai gălăgios și mai amărît era colonelul pensionar Ștefănescu. REBREANU, R. II 222. 2. Cel care este internat într-o instituție publică specială (mai ales de sănătate). Ceilalți pensionari ai ospiciului, suiți pe ziduri, priveau această scenă. BOGZA, C. O. 334. – Variantă: (învechit) pensioner (NEGRUZZI, S. III 362) s. m.

PENSIONAR, -Ă s.m. și f. 1. Cel care primește o pensie. 2. Cel care este întreținut, îngrijit într-un ospiciu, într-un azil. [Pron. -si-o-. / cf. fr. pensionnaire].

PENSIONAR, -Ă s. m. f. 1. cel care primește o pensie. 2. cel întreținut într-un ospiciu sau azil. 3. deținut într-o închisoare. 4. persoană care stă în pensiune la cineva. (< fr. pensionnaire, germ. Pensionär)

PENSIONAR ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care primește pensie. 2) Persoană internată într-un azil sau într-un ospiciu. 3) Persoană aflată în pensiune la cineva. [Sil. -si-o-] /<fr. pensionnaire, germ. Pensionär

*pensionár, -ă s. (fr. pensionnaire, d. pension, pensiune). Persoană care primește o pensiune de la stat. Persoană care e găzduită și ospătată pe banĭ într’o pensiune. Elev saŭ elevă care e într’un pensionat. În Olanda, mare funcționar municipal. Mare pensionar, prim ministru. Adj. Funcționar pensionar.

pensionară (desp. -si-o-) s. f., g.-d. art. pensionarei; pl. pensionare

pensionară (-si-o-) s. f., g.-d. art. pensionarei; pl. pensionare

pensionară s. f. (sil. -si-o-), g.-d. art. pensionarei; pl. pensionare

PENSIONAR s. v. arestat, condamnat, deținut, întemnițat, ocnaș, osândit, prizonier, pușcăriaș.

PENSIONAR s. (reg.) pensionist. (Un batrân ~.)

PENSIONAR s. (reg.) pensionist. (Un bătrîn ~.)

pensionar s. v. ARESTAT. DEȚINUT. ÎNTEMNIȚAT. PRIZONIER.

pensionară, pensionare s. f. 1. deținută, pușcăriașă. 2. prostituată care activează într-un bordel.