PENSA, pensez, vb. I. 1. Tranz. A prinde, a apuca (și a strânge), a scoate, a smulge ceva cu pensa (1). 2. Tranz. A face pense (2) la un obiect de îmbrăcăminte. 3. Tranz. și refl. A(-și) smulge fire de păr, de obicei din sprâncene, cu penseta. – Din fr. pincer.

pensa vt [At: SCL 1969, 328 / Pzi: ~sez / E: fr pincer] 1 (C. i. porțiuni din piele, organe etc.) A apuca și a strânge cu pensa (1). 2 (C. i. haine) A face pense (2) pentru a da forma corpului. 3 (C. i. fire de păr) A smulge cu penseta.

PENSA, pensez, vb. I. Tranz. 1. A prinde, a apuca (și a strânge), a scoate, a smulge ceva cu pensa (1). 2. A face pense (2) la un obiect de îmbrăcăminte. – Din fr. pincer.

PENSA vb. I. tr. 1. (Med.) A apuca și a strînge cu pensa (pielea, un organ etc.). 2. A smulge (sprincenele) cu penseta. 3. A face pense (2). [< fr. pincer].

PENSA vb. tr. 1. (med.) a apuca și a strânge cu pensa. 2. a smulge (sprâncenele) cu penseta. 3. a face pense (2). (< fr. pincer)

A PENSA ~ez tranz. 1) (mai ales fire de păr de pe unele porțiuni ale corpului) A smulge cu pensa. 2) (obiecte de îmbrăcăminte) A înzestra cu pense. /<fr. pincer

pensă sf [At: NICA, L. VAM. 189 / Pl: ~se / E: fr pince] 1 Mic instrument de metal alcătuit din două brațe îmbinate la un capăt sau încheiate în formă de foarfece, folosit în medicină, în tehnică etc. pentru a prinde, a fixa sau a scoate, a smulge obiecte mici sau substanțe care nu pot fi luate cu mâna Vz pensetă. 2 Cută scurtă interioară la obiectele de îmbrăcăminte.

PENSĂ, pense, s. f. 1. Mică unealtă de metal, compusă din două brațe îmbinate la un capăt sau încheiate în formă de foarfeci, întrebuințată în medicină și în tehnică pentru a prinde sau a fixa obiecte mici sau substanțe care nu pot fi prinse cu mîna. 2. (În croitorie) Cută scurtă interioară, ascuțită la unul sau la ambele capete, care reduce o porțiune din lărgimea stofei, dînd hainei forma dorită.

PENSĂ s.f. 1. Mic instrument de metal compus din două brațe unite la unul dintre capete, care servește pentru a prinde obiecte de dimensiuni mici, marginile unei răni etc. 2. Cută interioară la o haină, făcută pentru a o fasona într-un anumit fel. 3. Extremitatea cleștilor racilor, homarilor sau ale scorpionilor. [< fr. pince < pincer – a prinde, a strînge].

PENSĂ s. f. 1. mic instrument de metal din două brațe unite la unul dintre capete, pentru a prinde obiecte de dimensiuni mici, marginile unei răni etc. 2. cută interioară la o haină, pentru a o fasona într-un anumit fel. 3. extremitatea cleștilor racilor, homarilor sau ale scorpionilor. (< fr. pince)

PENSĂ ~e f. 1) Instrument de metal format din două brațe unite la unul dintre capete, folosit pentru apucarea obiectelor care nu pot fi (sau nu trebuie) luate cu mâna. 2) Cută interioară făcută la o haină pentru a-i diminua dimensiunile și a-i da o anumită formă. /<fr. pince

pensa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pensez, 3 pensează; conj. prez. 1 sg. să pensez, 3 să penseze

pensa (a ~) vb., ind. prez. 3 pensează

pensa vb., ind. prez. 1 sg. pensez, 3 sg. și pl. pensează

pensă s. f., g.-d. art. pensei; pl. pense

pensă s. f., g.-d. art. pensei; pl. pense

pensă s. f., g.-d. art. pensei; pl. pense