pensă sf [At: NICA, L. VAM. 189 / Pl: ~se / E: fr pince] 1 Mic instrument de metal alcătuit din două brațe îmbinate la un capăt sau încheiate în formă de foarfece, folosit în medicină, în tehnică etc. pentru a prinde, a fixa sau a scoate, a smulge obiecte mici sau substanțe care nu pot fi luate cu mâna Vz pensetă. 2 Cută scurtă interioară la obiectele de îmbrăcăminte.

PENSĂ, pense, s. f. 1. Mică unealtă de metal, compusă din două brațe îmbinate la un capăt sau încheiate în formă de foarfeci, întrebuințată în medicină și în tehnică pentru a prinde sau a fixa obiecte mici sau substanțe care nu pot fi prinse cu mîna. 2. (În croitorie) Cută scurtă interioară, ascuțită la unul sau la ambele capete, care reduce o porțiune din lărgimea stofei, dînd hainei forma dorită.

PENSĂ s.f. 1. Mic instrument de metal compus din două brațe unite la unul dintre capete, care servește pentru a prinde obiecte de dimensiuni mici, marginile unei răni etc. 2. Cută interioară la o haină, făcută pentru a o fasona într-un anumit fel. 3. Extremitatea cleștilor racilor, homarilor sau ale scorpionilor. [< fr. pince < pincer – a prinde, a strînge].

PENSĂ s. f. 1. mic instrument de metal din două brațe unite la unul dintre capete, pentru a prinde obiecte de dimensiuni mici, marginile unei răni etc. 2. cută interioară la o haină, pentru a o fasona într-un anumit fel. 3. extremitatea cleștilor racilor, homarilor sau ale scorpionilor. (< fr. pince)

PENSĂ ~e f. 1) Instrument de metal format din două brațe unite la unul dintre capete, folosit pentru apucarea obiectelor care nu pot fi (sau nu trebuie) luate cu mâna. 2) Cută interioară făcută la o haină pentru a-i diminua dimensiunile și a-i da o anumită formă. /<fr. pince

pensă s. f., g.-d. art. pensei; pl. pense

pensă s. f., g.-d. art. pensei; pl. pense

pensă s. f., g.-d. art. pensei; pl. pense