2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PENITÉNT, -Ă, penitenți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face penitență (1); pocăit. 2. Adj. Care aparține penitentului (1), de penitent. – Din fr. pénitent, lat. poenitens, -ntis.

penitent, ~ă [At: NEGULICI / Pl: ~nți, ~e / E: fr pénitent, lat poenitens] 1-2 smf Persoană căreia îi pare rău de păcatele săvârșite (și care, pentru a și le ispăși, se supune unor privațiuni sau pedepse) Si: pocăit. 3-4 a (Rar) (Ca) de penitent (1).

PENITÉNT, -Ă, penitenți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Credincios care se supune penitenței (1). 2. Adj. Care aparține penitentului (1), de penitent. – Din fr. pénitent, lat. poenitens, -ntis.

PENITÉNT, -Ă, penitenți, -te, s. m. și f. Persoană care face penitență; cel care se căiește de păcate; pocăit. Mîinile iertării... se împreunară pe capul penitentei. GALACTION, O. I 203.

PENITÉNT, -Ă s.m. și f. Cel care se căiește, care face penitență; pocăit. [Cf. fr. pénitent, lat. poenitens].

PENITÉNT, -Ă s. m. f. cel care face penitență; pocăit. (< fr. pénitent, lat. paenitens)

PENITÉNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană supusă unei penitențe. /<fr. pénitent, lat. poenitens, ~ntis

penitent a. 1. care se căiește; 2. care face penitență.

*penitént, -ă adj. (lat. páenitens, -éntis; fr. pénitent). Care face penitență, care se căĭește de păcate: un om penitent. Dedicat penitențeĭ: vĭață penitentă. S. m. și f. Un penitent.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

penitent adj. m., s. m., pl. penitenți; adj. f., s. f. penitentă, pl. penitente

penitént s. m.. adj. m., pl. peniténți; f. sg. peniténtă, pl. peniténte

Intrare: penitentă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • penitentă
  • penitenta
plural
  • penitente
  • penitentele
genitiv-dativ singular
  • penitente
  • penitentei
plural
  • penitente
  • penitentelor
vocativ singular
  • penitentă
  • penitento
plural
  • penitentelor
Intrare: penitent (adj.)
penitent1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • penitent
  • penitentul
  • penitentu‑
  • penitentă
  • penitenta
plural
  • penitenți
  • penitenții
  • penitente
  • penitentele
genitiv-dativ singular
  • penitent
  • penitentului
  • penitente
  • penitentei
plural
  • penitenți
  • penitenților
  • penitente
  • penitentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

penitent, penitentăadjectiv

  • 1. Care aparține penitentului, de penitent. DEX '09 DEX '98
etimologie:

penitent, penitențisubstantiv masculin
penitentă, penitentesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care face penitență. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: pocăit
    • format_quote Mîinile iertării... se împreunară pe capul penitentei. GALACTION, O. I 203. DLRLC
    • diferențiere Credincios care se supune penitenței. DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.