2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PENITENCIAR, -Ă, penitenciari, -e, s. n., adj. 1. S. n. Închisoare. 2. Adj. Care se referă la închisoare, care aparține închisorii. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. pénitencier.

PENITENCIAR, -Ă, penitenciari, -e, s. n., adj. 1. S. n. Închisoare. 2. Adj. Care se referă la închisoare, care aparține închisorii. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. pénitencier.

penitenciar, ~ă [At: KOGĂLNICEANU, S. A. 1105 / V: (înv) ~ier, ~nțiar / P: ~ci-ar / Pl: ~i, ~e / E: fr pénintencier, lat poenitentialis] 1 sn Loc în care sunt deținute preventiv persoanele arestate, până la judecarea lor, sau în care acestea își execută pedeapsa penală privativă de libertate Si: închisoare. 2 a Care se referă la închisoare. 3 a Care aparține închisorii. 4 a De închisoare.

PENITENCIAR, penitenciare, s. n. Închisoare. Într-o zi jandarmii îl suiră pe Adam într-o căruță... și-l duseră la penitenciar, la oraș. DUMITRIU, P. F. 53. Băiatul portarului de la penitenciarul din orașul lor... concurentul la premiul întîi, fusese invitat la masă. C. PETRESCU, C. V. 98. Era de douăzeci și opt de ani și cunoștea aproape toate penitenciarele din țară. VLAHUȚĂ, O. A. I 146. – Pronunțat: -ci-ar.

PENITENCIAR s.n. Închisoare. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. pénitencier].

PENITENCIAR, -Ă adj. Referitor la penitenciar, de penitenciar. [< fr. pénitentiaire].

PENITENCIAR, -Ă I. adj. referitor la penitenciar (II). II. s. n. închisoare. (< fr. pénitentiaire, /II/ pénitencier)

PENITENCIAR1 ~e n. Instituție corecțională în care își ispășesc pedeapsa persoane private de libertate; închisoare; pușcărie. [Sil. -ci-ar] /<fr. pénitencier

PENITENCIAR2 ~ă (~i, ~e) Care ține de închisori; propriu închisorilor. /<fr. pénitencier

penitenciar n. casă de detențiune cu scopul de a reforma educațiunea morală a deținuților: penitenciarul dela Ocna, Telega și Văcărești.

*penitenciár, -ă adj. (fr. péntentiaire [adj.] și infl. de ortografia luĭ pénitencier [subst.], penitenciar, d. pénitence, penitență). Penitențiar, relativ la penitenciare: regimu penitenciar. Penitenciar n., pl. e (fr. pénitencier). Închisoare făcută ca să-ĭ aducă pe deținuțĭ la penitență, închisoare (gros) în general.

penitencier, ~ă sn, a vz penitenciar

penitențiar, ~ă sn, a vz penitenciar

*penitențiár, -ă adj. (fr. pénitentiaire, d. lat. poenitentia, penitență, poenitentialis, de penitență). Penitenciar, relativ la ameliorarea morală a deținuților: administrațiunea penitențiară, regimu penitențiar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

penitenciar1 (desp. -ci-ar) adj. m., pl. penitenciari; f. penitencia, pl. penitenciare (spital penitenciar)

penitenciar2 (desp. -ci-ar) s. n., pl. penitenciare

penitenciar2 (-ci-ar) s. n., pl. penitenciare

penitenciar1 (-ci-ar) adj. m., pl. pentienciari; f. penitenciară, pl. penitenciare

penitenciar adj. m. (sil. -ci-ar), pl. penitenciari; f. sg. penitenciară, pl. penitenciare

penitenciar s. n. (sil. -ci-ar), pl. penitenciare

penitențiar adj. m., pl. penitențiari; f. sg. penitențiară, pl. penitențiare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PENITENCIAR s. arest, închisoare, ocnă, pușcărie, temniță, (înv. și pop.) popreală, (pop.) prinsoare, robie, (reg.) cremenal, (Transilv., Maram. și Bucov.) ariște, (prin Transilv.) căliscă, (Transilv.) pițigoaică, (prin Olt.) prinzare, (prin Maram.) robșag, (înv.) pază, tumurluc, (franțuzism înv.) prizon, (fam.) beci, gherlă, (fam. fig.) dobă, hîrdău, răcoare, (reg. fig.) umbră, (arg.) gros, pîrnaie, țuhaus, zdup. (Cît a stat la ~?)

Intrare: penitenciar (adj.)
penitenciar1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ci-ar info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • penitenciar
  • penitenciarul
  • penitenciaru‑
  • penitencia
  • penitenciara
plural
  • penitenciari
  • penitenciarii
  • penitenciare
  • penitenciarele
genitiv-dativ singular
  • penitenciar
  • penitenciarului
  • penitenciare
  • penitenciarei
plural
  • penitenciari
  • penitenciarilor
  • penitenciare
  • penitenciarelor
vocativ singular
plural
penitencier
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
penitențiar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • penitențiar
  • penitențiarul
  • penitențiaru‑
  • penitenția
  • penitențiara
plural
  • penitențiari
  • penitențiarii
  • penitențiare
  • penitențiarele
genitiv-dativ singular
  • penitențiar
  • penitențiarului
  • penitențiare
  • penitențiarei
plural
  • penitențiari
  • penitențiarilor
  • penitențiare
  • penitențiarelor
vocativ singular
plural
Intrare: penitenciar (s.n.)
penitenciar2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: -ci-ar info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • penitenciar
  • penitenciarul
  • penitenciaru‑
plural
  • penitenciare
  • penitenciarele
genitiv-dativ singular
  • penitenciar
  • penitenciarului
plural
  • penitenciare
  • penitenciarelor
vocativ singular
plural
penitencier
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
penitențiar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • penitențiar
  • penitențiarul
  • penitențiaru‑
  • penitenția
  • penitențiara
plural
  • penitențiari
  • penitențiarii
  • penitențiare
  • penitențiarele
genitiv-dativ singular
  • penitențiar
  • penitențiarului
  • penitențiare
  • penitențiarei
plural
  • penitențiari
  • penitențiarilor
  • penitențiare
  • penitențiarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

penitenciar, penitenciaadjectiv

  • 1. Care se referă la închisoare, care aparține închisorii. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

penitenciar, penitenciaresubstantiv neutru

  • 1. Pușcărie, închisoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Într-o zi jandarmii îl suiră pe Adam într-o căruță... și-l duseră la penitenciar, la oraș. DUMITRIU, P. F. 53. DLRLC
    • format_quote Băiatul portarului de la penitenciarul din orașul lor... concurentul la premiul întîi, fusese invitat la masă. C. PETRESCU, C. V. 98. DLRLC
    • format_quote Era de douăzeci și opt de ani și cunoștea aproape toate penitenciarele din țară. VLAHUȚĂ, O. A. I 146. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.