penitenciar, ~ă [At: KOGĂLNICEANU, S. A. 1105 / V: (înv) ~ier, ~nțiar / P: ~ci-ar / Pl: ~i, ~e / E: fr pénintencier, lat poenitentialis] 1 sn Loc în care sunt deținute preventiv persoanele arestate, până la judecarea lor, sau în care acestea își execută pedeapsa penală privativă de libertate Si: închisoare. 2 a Care se referă la închisoare. 3 a Care aparține închisorii. 4 a De închisoare.

PENITENCIAR, -Ă adj. Referitor la penitenciar, de penitenciar. [< fr. pénitentiaire].

PENITENCIAR, -Ă I. adj. referitor la penitenciar (II). II. s. n. închisoare. (< fr. pénitentiaire, /II/ pénitencier)

PENITENCIAR² ~ă (~i, ~e) Care ține de închisori; propriu închisorilor. /<fr. pénitencier

*penitenciár, -ă adj. (fr. péntentiaire [adj.] și infl. de ortografia luĭ pénitencier [subst.], penitenciar, d. pénitence, penitență). Penitențiar, relativ la penitenciare: regimu penitenciar. Penitenciar n., pl. e (fr. pénitencier). Închisoare făcută ca să-ĭ aducă pe deținuțĭ la penitență, închisoare (gros) în general.

penitencier, ~ă sn, a vz penitenciar

penitențiar, ~ă sn, a vz penitenciar

*penitențiár, -ă adj. (fr. pénitentiaire, d. lat. poenitentia, penitență, poenitentialis, de penitență). Penitenciar, relativ la ameliorarea morală a deținuților: administrațiunea penitențiară, regimu penitențiar.

penitenciar¹ (desp. -ci-ar) adj. m., pl. penitenciari; f. penitenciară, pl. penitenciare (spital penitenciar)

penitenciar¹ (-ci-ar) adj. m., pl. pentienciari; f. penitenciară, pl. penitenciare

penitenciar adj. m. (sil. -ci-ar), pl. penitenciari; f. sg. penitenciară, pl. penitenciare

penitenciar

penitenciar.

penitențiar adj. m., pl. penitențiari; f. sg. penitențiară, pl. penitențiare