2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

penitențiar, ~ă sn, a vz penitenciar

*penitențiár, -ă adj. (fr. pénitentiaire, d. lat. poenitentia, penitență, poenitentialis, de penitență). Penitenciar, relativ la ameliorarea morală a deținuților: administrațiunea penitențiară, regimu penitențiar.

PENITENCIÁR, -Ă, penitenciari, -e, s. n., adj. 1. S. n. Închisoare. 2. Adj. Care se referă la închisoare, care aparține închisorii. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. pénitencier.

PENITENCIÁR, -Ă, penitenciari, -e, s. n., adj. 1. S. n. Închisoare. 2. Adj. Care se referă la închisoare, care aparține închisorii. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. pénitencier.

penitenciar, ~ă [At: KOGĂLNICEANU, S. A. 1105 / V: (înv) ~ier, ~nțiar / P: ~ci-ar / Pl: ~i, ~e / E: fr pénintencier, lat poenitentialis] 1 sn Loc în care sunt deținute preventiv persoanele arestate, până la judecarea lor, sau în care acestea își execută pedeapsa penală privativă de libertate Si: închisoare. 2 a Care se referă la închisoare. 3 a Care aparține închisorii. 4 a De închisoare.

penitencier, ~ă sn, a vz penitenciar

PENITENCIÁR, penitenciare, s. n. Închisoare. Într-o zi jandarmii îl suiră pe Adam într-o căruță... și-l duseră la penitenciar, la oraș. DUMITRIU, P. F. 53. Băiatul portarului de la penitenciarul din orașul lor... concurentul la premiul întîi, fusese invitat la masă. C. PETRESCU, C. V. 98. Era de douăzeci și opt de ani și cunoștea aproape toate penitenciarele din țară. VLAHUȚĂ, O. A. I 146. – Pronunțat: -ci-ar.

PENITENCIÁR, -Ă adj. Referitor la penitenciar, de penitenciar. [< fr. pénitentiaire].

PENITENCIÁR s.n. Închisoare. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. pénitencier].

PENITENCIÁR, -Ă I. adj. referitor la penitenciar (II). II. s. n. închisoare. (< fr. pénitentiaire, /II/ pénitencier)

PENITENCIÁR2 ~ă (~i, ~e) Care ține de închisori; propriu închisorilor. /<fr. pénitencier

PENITENCIÁR1 ~e n. Instituție corecțională în care își ispășesc pedeapsa persoane private de libertate; închisoare; pușcărie. [Sil. -ci-ar] /<fr. pénitencier

penitenciar n. casă de detențiune cu scopul de a reforma educațiunea morală a deținuților: penitenciarul dela Ocna, Telega și Văcărești.

*penitenciár, -ă adj. (fr. péntentiaire [adj.] și infl. de ortografia luĭ pénitencier [subst.], penitenciar, d. pénitence, penitență). Penitențiar, relativ la penitenciare: regimu penitenciar. Penitenciar n., pl. e (fr. pénitencier). Închisoare făcută ca să-ĭ aducă pe deținuțĭ la penitență, închisoare (gros) în general.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

penitențiár adj. m., pl. penitențiári; f. sg. penitențiáră, pl. penitențiáre

penitenciár1 (-ci-ar) adj. m., pl. pentienciári; f. penitenciáră, pl. penitenciáre

penitenciár2 (-ci-ar) s. n., pl. penitenciáre

penitenciár s. n. (sil. -ci-ar), pl. penitenciáre

penitenciár adj. m. (sil. -ci-ar), pl. penitenciári; f. sg. penitenciáră, pl. penitenciáre

arată toate definițiile

Intrare: penitenciar (adj.)
penitenciar1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ci-ar info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • penitenciar
  • penitenciarul
  • penitenciaru‑
  • penitencia
  • penitenciara
plural
  • penitenciari
  • penitenciarii
  • penitenciare
  • penitenciarele
genitiv-dativ singular
  • penitenciar
  • penitenciarului
  • penitenciare
  • penitenciarei
plural
  • penitenciari
  • penitenciarilor
  • penitenciare
  • penitenciarelor
vocativ singular
plural
penitencier
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
penitențiar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • penitențiar
  • penitențiarul
  • penitențiaru‑
  • penitenția
  • penitențiara
plural
  • penitențiari
  • penitențiarii
  • penitențiare
  • penitențiarele
genitiv-dativ singular
  • penitențiar
  • penitențiarului
  • penitențiare
  • penitențiarei
plural
  • penitențiari
  • penitențiarilor
  • penitențiare
  • penitențiarelor
vocativ singular
plural
Intrare: penitenciar (s.n.)
penitenciar2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: -ci-ar info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • penitenciar
  • penitenciarul
  • penitenciaru‑
plural
  • penitenciare
  • penitenciarele
genitiv-dativ singular
  • penitenciar
  • penitenciarului
plural
  • penitenciare
  • penitenciarelor
vocativ singular
plural
penitencier
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
penitențiar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • penitențiar
  • penitențiarul
  • penitențiaru‑
  • penitenția
  • penitențiara
plural
  • penitențiari
  • penitențiarii
  • penitențiare
  • penitențiarele
genitiv-dativ singular
  • penitențiar
  • penitențiarului
  • penitențiare
  • penitențiarei
plural
  • penitențiari
  • penitențiarilor
  • penitențiare
  • penitențiarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

penitenciar (adj.) penitencier penitențiar

  • 1. Care se referă la închisoare, care aparține închisorii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

penitenciar (s.n.) penitencier penitențiar

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Într-o zi jandarmii îl suiră pe Adam într-o căruță... și-l duseră la penitenciar, la oraș. DUMITRIU, P. F. 53.
      surse: DLRLC
    • Băiatul portarului de la penitenciarul din orașul lor... concurentul la premiul întîi, fusese invitat la masă. C. PETRESCU, C. V. 98.
      surse: DLRLC
    • Era de douăzeci și opt de ani și cunoștea aproape toate penitenciarele din țară. VLAHUȚĂ, O. A. I 146.
      surse: DLRLC

etimologie: