3 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

peni vt [At: DRLU / Pzi: ~nesc / E: pană] 1 (Îrg; c. i. păsări) A jumuli. 2 (Olt; c. i. fulgii penelor) A scărmăna. 3 (Buc) A bate o pană1 pentru a despica sau pentru a detașa o parte din materialul respectiv. 4 (Buc) A fixa cu pene1 (71).

PÉNI, peni, s. m. Monedă divizionară engleză, care valorează a douăsprezecea parte dintr-un șiling sau a suta parte dintr-o liră. – Din engl. penny.

PÉNI pl. /pence/ s. m. monedă divizionară engleză, a 12-a parte dintr-un șiling (până în 1971), (astăzi) a suta parte dintr-o liră sterlină. (< engl. penny)

A SE PENÍ mă penésc intranz. reg. fam. A face (concomitent) schimb de bătăi (unul cu altul); a se bate; a se pieptăna. /Din pană

A PENÍ ~ésc tranz. reg. 1) (păsări) A lipsi de pene și de fulgi prin smulgere; a jumuli. 2) (pene de păsări) A pregăti pentru întrebuințare (umplerea pernelor, plapumelor, saltelelor etc.) rupând puful de pe cotor. 3) fam. (persoane) A supune unei pedepse corporale; a bate tare; a chelfăni; a scărpina; a scărmăna; a pieptăna; a țesăla. ◊ ~ (de bani) a lipsi (de bani); a stoarce (de bani); a jumuli; a jefui; a escroca. /Din pană

PÉNI ~ m. Monedă divizionară engleză, egală cu a suta parte dintr-o liră sterlină. /<engl. penny


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PENI- „pană, penat”. ◊ L. penna „pană” > fr. penni-, engl. id. > rom. peni-.~form (v. -form), adj., (despre limb) în formă de pană; ~nerv (v. -nerv), adj., cu nervuri penate.

Intrare: peni (pref.)
peni (pref.)
prefix (I7-P)
  • peni
Intrare: peni (subst.)
peni (subst.) substantiv masculin
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peni
  • peniul
  • peniu‑
plural
  • peni
  • penii
genitiv-dativ singular
  • peni
  • peniului
plural
  • peni
  • penilor
vocativ singular
plural
Intrare: peni (verb)
peni (verb) substantiv masculin
substantiv masculin (M74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peni
  • peniul
  • peniu‑
plural
  • peni
  • penii
genitiv-dativ singular
  • peni
  • peniului
plural
  • peni
  • penilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)