opțiuni
  • info

2 intrări

25 de definiții

din care

Explicative DEX

PENETRANT, -Ă, penetranți, -te, adj. Care (poate) pătrunde (adânc) în ceva; pătrunzător. ♦ Fig. (Despre mirosuri) Ascuțit, intens, puternic. ♦ Fig. (Despre ochi, privire) Ager, pătrunzător. – Din fr. pénétrant.

PENETRANT, -Ă, penetranți, -te, adj. Care (poate) pătrunde (adânc) în ceva; pătrunzător. ♦ Fig. (Despre mirosuri) Ascuțit, intens, puternic. ♦ Fig. (Despre ochi, privire) Ager, pătrunzător. – Din fr. pénétrant.

PENETRANȚĂ, penetranțe, s. f. Penetrație. ♦ Spec. Efect produs prin pătrunderea liniilor de câmp electric printr-un electrod. – Din fr. pénétrance.

penetrant, ~ă a [At: PROT. - POP., N. D. / Pl: ~nți, ~e / E: fr pénétrant] (Liv) 1-2 Pătrunzător (1-2).

penetranță sf [At: LTR2 / Pl: ~țe / E: fr pénétrance] 1-3 (Rar) Penetrare (1-3).

PENETRANȚĂ, penetranțe, s. f. (Rar) Penetrație. ♦ Spec. Efect produs prin pătrunderea liniilor de câmp electric printr-un electrod. – Din fr. pénétrance.

PENETRANT, -Ă, penetranți, -te, adj. (Franțuzism) Care (poate) pătrunde; pătrunzător. Trenul militar e-aici de două sile, Semaforul taie ploaia penetrantă. VINTILĂ, O. 11. ◊ Fig. Erau ultimele zile ale toamnei, cîmpiile goale, aerul trist, pustiu... Ei pășeau singuri, în această melancolie penetrantă a naturii. VLAHUȚĂ, O. AL. II 153. ♦ (Despre mirosuri) Ascuțit, intens, violent, puternic.

PENETRANT, -Ă adj. Care (poate) pătrunde; pătrunzător. ♦ (Despre mirosuri) Puternic, intens, ascuțit. [Cf. fr. pénétrant].

PENETRANȚĂ s.f. (Rar) Penetrație; pătrundere; perspicacitate. [< fr. pénétrance].

PENETRANT, -Ă adj. 1. care pătrunde; pătrunzător. ◊ (despre o arteră de comunicație) care merge de la periferie către centrul unui oraș, al unei regiuni sau din spatele spre linia înaintată a unui front militar. ◊ (despre mirosuri) puternic; intens. 2. (fig.) care produce o impresie puternică; (despre ochi, privire) ager. (< fr. pénétrant)

PENETRANȚĂ s. f. 1. penetrație (1). 2. (fiz.) efectul pătrunderii liniilor de câmp electric printr-un electrod. 3. (biol.) frecvența cu care o genă își manifestă efectul fenotipic. (< fr. pénétrance)

PENETRANT ~tă (~ți, ~te) 1) Care penetrează; care răzbește. Raze ~te. ◊ Plagă ~tă plagă care străbate țesuturile în adâncime. 2) Care produce o senzație puternică; pătrunzător. Miros ~. 3) Care pătrunde până în adânc; pătrunzător. Privire ~tă. 4) Care pătrunde în esența lucrurilor. Spirit ~. /<fr. pénétrant

Ortografice DOOM

penetrant (desp. -ne-trant) adj. m., pl. penetranți; f. penetrantă, pl. penetrante

penetranță (desp. -ne-tran-) s. f., g.-d. art. penetranței; pl. penetranțe

penetrant (-ne-trant) adj. m., pl. penetranți; f. penetrantă, pl. penetrante

penetranță (-ne-tran-) s. f., g.-d. art. penetranței; pl. penetranțe

penetrant adj. m. (sil. -trant), pl. penetranți; f. sg. penetrantă, pl. penetrante

penetranță s. f. (sil. -tran-), g.-d. art. penetranței; pl. penetranțe

Sinonime

PENETRANT adj. v. ager, clarvăzător, intens, iscoditor, observator, pătrunzător, perspicace, puternic, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, subtil, tare.

PENETRANT adj. (FIZ.) pătrunzător. (Radiație ~.)

PENETRANȚĂ s. (FIZ.) pătrundere, penetrație.

PENETRANȚĂ s. v. pătrundere, răzbatere, răzbire, străbatere, străpungere, trecere.

penetrant adj. v. AGER. CLARVĂZĂTOR. INTENS. ISCODITOR. OBSERVATOR. PĂTRUNZĂTOR. PERSPICACE. PUTERNIC. SCORMONITOR. SCRUTĂTOR. SFREDELITOR. STRĂBĂTĂTOR. SUBTIL. TARE.

PENETRANT adj. (FIZ.) pătrunzător. (Radiație ~.)

PENETRANȚĂ s. (FIZ.) pătrundere, penetrație.

penetranță s. v. PĂTRUNDERE. RĂZBATERE. RĂZBIRE. STRĂBATERE. STRĂPUNGERE. TRECERE.

Intrare: penetrant
penetrant adjectiv
  • silabație: pe-ne-trant info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • penetrant
  • penetrantul
  • penetrantu‑
  • penetrantă
  • penetranta
plural
  • penetranți
  • penetranții
  • penetrante
  • penetrantele
genitiv-dativ singular
  • penetrant
  • penetrantului
  • penetrante
  • penetrantei
plural
  • penetranți
  • penetranților
  • penetrante
  • penetrantelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: penetranță
penetranță substantiv feminin
  • silabație: pe-ne-tran-ță info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • penetranță
  • penetranța
plural
  • penetranțe
  • penetranțele
genitiv-dativ singular
  • penetranțe
  • penetranței
plural
  • penetranțe
  • penetranțelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

penetrant, penetrantăadjectiv

  • 1. Care (poate) pătrunde (adânc) în ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: pătrunzător
    • format_quote Trenul militar e-aici de două zile, Semaforul taie ploaia penetrantă. VINTILĂ, O. 11. DLRLC
    • format_quote figurat Erau ultimele zile ale toamnei, cîmpiile goale, aerul trist, pustiu... Ei pășeau singuri, în această melancolie penetrantă a naturii. VLAHUȚĂ, O. A. III 153. DLRLC
    • 1.1. (Despre o arteră de comunicație) Care merge de la periferie către centrul unui oraș, al unei regiuni sau din spatele spre linia înaintată a unui front militar. MDN '00
    • 1.2. figurat Despre mirosuri: ascuțit, intens, puternic, violent. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: ascuțit intens puternic violent
    • 1.3. figurat Despre ochi, privire: ager, pătrunzător. DEX '09 DEX '98 MDN '00
      sinonime: ager pătrunzător
    • 1.4. figurat Care produce o impresie puternică. MDN '00
etimologie:

penetranță, penetranțesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.