2 intrări
23 de definiții

Explicative DEX

BELTEA s. f. v. peltea.

BELTEA s. f. v. peltea.

BELTEA s. f. v. peltea.

BELTEA s. f. v. peltea.

PELTEA, peltele, s. f. Produs alimentar fabricat din suc de fructe fiert cu zahăr, închegat cu o masă gelatinoasă, elastică și transparentă, asemănătoare cu jeleul. ♦ Fig. Expunere scrisă sau orală, lungă și prolixă, lipsită de miez; poliloghie, vorbărie goală. [Var.: (reg.) beltea s. f.] – Din tc. pelte, ngr. peltés, beldés.

PELTEA, peltele, s. f. Produs alimentar fabricat din suc de fructe fiert cu zahăr, închegat cu o masă gelatinoasă, elastică și transparentă, asemănătoare cu jeleul. ♦ Fig. Expunere scrisă sau orală, lungă și prolixă, lipsită de miez; poliloghie, vorbărie goală. [Var.: (reg.) beltea s. f.] – Din tc. pelte, ngr. peltés, beldés.

beltea sf vz peltea

peltea sf [At: POLIZU / V: (înv) be~ / Pl: ~ele / E: tc pelte, ngr πελτές, μπελτές] 1 Jeleu preparat din zeamă de fructe și pectine, amestecat cu zahăr și fiert până capătă consistența unei paste transparente, bine legate. 2 (Fig) Expunere orală sau scrisă prolixă și inutil extinsă.

beltea s.f. v. peltea.

BELTEA 👉 PELTEA.

PELTEA, peltele, s. f. Dulceață făcută din zeamă de fructe fiartă cu zahăr, care se încheagă în formă de masă gelatinoasă și transparentă. Un borcănaș cu peltea de gutui, făcută din toamna trecută. BASSARABESCU, S. N. 17. Le muștruluia și le învăța fierturi de fel de fel de dulcețuri: rodozahar, șerbeturi de trandafir și de vișine, peltele de gutui și de mere. GHICA, S. 296. ♦ Fig. Vorbire sau scriere lungă și prolixă; poliloghie, vorbărie goală. – Variantă: (Mold.) beltea (ALECSANDRI, T. 13) s. f.

PELTA s. f. mic scut rotund, cu o dublă decupare concavă la partea superioară, caracteristic amazoanelor, în Tracia și în Asia Mică. (< fr., lat. pelta)

PELTEA peltele f. 1) Produs de cofetărie sub formă de pastă gelatinoasă transparentă, preparat din suc de fructe fiert cu (mult) zahăr; jeleu. 2) fig. Vorbire sau scriere lipsită de concizie; comunicare orală sau scrisă prolixă. /<turc. pélte, ngr. peltés

belteà f. Mold. V. peltea: beltele de gutui AL.

pelteà f. must de poame (mere, lămâi, gutui) fierte până la îngroșare: peltele de gutui și de mere GHICA. [Turc. BELTÈ, de unde și Mold. beltè].

belteá v. peltea.

pelteá (sud) și belteá (nord) f., pl. ele (turc. pelté, d. pers. palude). Gelatină de fructe care se ĭa ca dulceață. Fig. Discurs chilometric (pin aluz. la pelteaŭa proastă, care se întinde pe linguriță pînă te plictiseștĭ).

Ortografice DOOM

peltea s. f., art. pelteaua, g.-d. art. peltelei; pl. peltele

peltea s. f., art. pelteaua, g.-d. art. peltelei; pl. peltele, art. peltelele

peltea s. f., art. pelteaua, g.-d. art. peltelei; pl. peltele

Etimologice

peltea (peltele), s. f. – Jeleu de fructe. – Var. beltea. Mr. pelte, megl. pelti. Tc. pelte (Șeineanu, II, 289; Lokotsch 1645; Ronzevalle 60), cf. ngr. πελτές.

Argou

a întinde pelteaua expr. a vorbi mult și fără sens; a lungi vorba; a fi prolix în vorbire sau scris.

a lungi pelteaua expr. a vorbi mult și fără sens; a fi prolix în vorbire sau în scris.

peltea, peltele s. f. 1. vorbire sau scriere lipsită de concizie. 2. (er.) spermă.

Sinonime

PELTEA s. v. poliloghie, vorbărie.

Intrare: pelta
substantiv feminin (F159)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pelta
  • pelta
plural
  • pelte
  • peltele
genitiv-dativ singular
  • pelte
  • peltei
plural
  • pelte
  • peltelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: peltea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peltea
  • pelteaua
plural
  • peltele
  • peltelele
genitiv-dativ singular
  • peltele
  • peltelei
plural
  • peltele
  • peltelelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beltea
  • belteaua
plural
  • beltele
  • beltelele
genitiv-dativ singular
  • beltele
  • beltelei
plural
  • beltele
  • beltelelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pelta, peltesubstantiv feminin

  • 1. Mic scut rotund, cu o dublă decupare concavă la partea superioară, caracteristic amazoanelor, în Tracia și în Asia Mică. MDN '00
etimologie:

peltea, peltelesubstantiv feminin

  • 1. Produs alimentar fabricat din suc de fructe fiert cu zahăr, închegat cu o masă gelatinoasă, elastică și transparentă, asemănătoare cu jeleul. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: jeleu
    • format_quote Un borcănaș cu peltea de gutui, făcută din toamna trecută. BASSARABESCU, S. N. 17. DLRLC
    • format_quote Le muștruluia și le învăța fierturi de fel de fel de dulcețuri: rodozahar, șerbeturi de trandafir și de vișine, peltele de gutui și de mere. GHICA, S. 296. DLRLC
    • 1.1. figurat Expunere scrisă sau orală, lungă și prolixă, lipsită de miez; vorbărie goală. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.