pelagic, ~ă a [At: ANTILOPA, P. 53 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr pélagique] 1 (Îs) Zonă (sau, rar, regiune) ~ă Totalitate a apelor din lacuri, din mări și din oceane situate deasupra zonelor de fund (începând de la o adâncime de circa 200 m). 2 Care se referă la zona pelagică (1). 3 Care aparține zonei pelagice (1). 4 Specific zonei pelagice (1). 5 (D. plante și animale) Care trăiește, plutind liber, în apele zonei pelagice (1). 6 (Rar) Marin.

PELAGIC, -Ă, pelagici, -e, adj. De mare, marin. Curent pelagic. ◊ Zonă pelagică = zonă situată în largul mărilor și oceanelor, care se întinde de la adîncimea de 200 m pînă la 3000-6000 m. Organisme pelagice = plante și animale care plutesc sau înoată liber în zona pelagică, spre deosebire de organismele care trăiesc pe fund. Depuneri pelagice = depozite marine formate prin acumularea scheletelor microorganismelor pe fundul oceanelor.

PELAGIC, -Ă adj. Format sub acțiunea mării; marin. ♦ Zonă pelagică = zonă din largul mărilor și oceanelor, începînd de la adîncimea de 200 m pînă la fundul apei. ♦ (Despre plante și animale) Care plutește sau înoată liber în zona pelagică. [< fr. pélagique, cf. gr. pelagos – mare].

-PELAGIC² elem. pelag(o)-.

PELAGIC¹, -Ă adj. 1. (despre depozite) format sub acțiunea mării; marin; pelagial (I). 2. ♦ zonă ~ă = zonă din largul mărilor și oceanelor. 3. (despre organisme) din această zonă. (< fr. pélagique)

PELAGIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de fundul mării; propriu fundului mării. ◊ Zonă ~că zonă în largul mărilor și oceanelor considerată de la adâncimea de două sute de metri până la fund. Organisme ~ce plante și animale care viețuiesc în zona pelagică. /<fr. pélagique

PELAG(O)-, -PELAGIC elem. „mare, marin”, „abisal”. (< fr. pélag/o/-, -pélagique, cf. gr. pelagos)

pelagic adj. m., pl. pelagici; f. pelagică, pl. pelagice

pelagic adj. m., pl. pelagici; f. pelagică, pl. pelagice

pelagic adj. m., pl. pelagici; f. sg. pelagică, pl. pelagice

pelagic, (engl.= pelagic) 1. dom. de larg al apelor marine și oceanice, de la supr. până la nivelul fundului oceanic. 2. (adj.), despre org. nectonice și planctonice care trăiesc în această zonă.

-PELAGIC „marin, abisal, bentonic”. ◊ gr. pelagikos „marin” > fr. -pélagique, engl. -pelagic > rom. -pelagic.

PELAGO- „mare, marin”. ◊ gr. pelagos „mare” > fr. pelago-, engl. id. > rom. pelago-. □ ~fili (v. -fil₁), adj., s. m. pl., (pești) care depun icrele în largul mării; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante care trăiesc pe suprafața apelor marine; ~scop (v. -scop), s. n., instrument pentru examinarea fundului apelor marine.

PELAGIC adj. v. marin.

PELAGIC adj. v. pelagial.

pelagic adj. v. MARIN.