24 de definiții pentru peisaj paesagiu paisagiu peisagiu peizagiu peizaj (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PEISÁJ, peisaje, s. n. 1. Parte din natură care formează un ansamblu artistic și este cuprinsă dintr-o singură privire; priveliște; aspect propriu unui teritoriu oarecare, rezultând din combinarea factorilor naturali cu factorii creați de om. 2. Gen de pictură sau de grafică având ca obiect reprezentarea cu precădere a priveliștilor din natură; (concr.) tablou, fotografie care reprezintă un peisaj (1). 3. Descriere, reprezentare a naturii în opere literare; compoziție literară descriptivă. 4. Titlu dat unor compoziții muzicale descriptive imaginând prin onomatopee tablouri din natură. [Pr.: pe-i-Var.: peiságiu s. n.] – Din fr. paysage, it. paesaggio.

PEISÁJ, peisaje, s. n. 1. Parte din natură care formează un ansamblu artistic și este prinsă dintr-o singură privire; priveliște; aspect propriu unui teritoriu oarecare, rezultând din combinarea factorilor naturali cu factorii creați de om. 2. Gen de pictură sau de grafică având ca obiect reprezentarea cu precădere a priveliștilor din natură; (concr.) tablou, fotografie care reprezintă un peisaj (1). 3. Descriere, reprezentare a naturii în opere literare; compoziție literară descriptivă. [Pr.: pe-i-.Var.: peiságiu s. n.] – Din fr. paysage, it. paessagio.

PEISÁJ, peisaje, s. n. 1. Porțiune din natură prinsă cu o singură privire și formînd un ansamblu estetic. V. priveliște. Ardealul își desfășoară peisajele pînă la mari depărtări. BOGZA, C. O. 9. Munții vineți ce se văd în depărtare... Tazlăul ce șerpuiește pe vale înfățoșează un peisaj romantic. NEGRUZZI, S. I 308. ◊ Fig. Ca peste șesuri aurii de grîne Văd zarea largă-a zilelor de mine Și peisajul lumii viitoare. D. BOTEZ, F. S. 5. 2. Tablou, pictură, fotografie care reprezintă un colț din natură. 3. Descriere, reprezentare a naturii în opere literare; compoziție literară descriptivă. – Pronunțat: pe-i-. – Variantă: peiságiu, peisagii (SADOVEANU, E. 177), s. n.

PEISÁJ s.n. 1. Colț din natură care formează un tot estetic; priveliște. ♦ Tablou, desen, fotografie, care înfățișează un colț din natură. 2. Compoziție literară sau muzicală care cuprinde o descriere a naturii. 3. (Fig.) Aspect al societății, al literaturii etc. [Var. peisagiu s.n. / < fr. paysage].

PEISÁJ s. n. 1. colț din natură care formează un ansamblu estetic; priveliște. 2. gen de pictură sau grafică având ca obiect reprezentarea priveliștilor din natură; tablou, desen, fotografie care înfățișează un peisaj (1). ◊ (geogr.) mediu care se diferențiază printr-o grupare proprie a elementelor componente (relief, climă, ape, sol, vegetație, faună etc.) 3. compoziție literară sau muzicală care cuprinde o descriere a naturii. 4. aspect al societății, al literaturii etc. (< fr. paysage)

PEISÁJ ~e n. 1) Colț din natură reprezentând un ansamblu estetic. 2) Reprezentare artistică (în pictură, literatură, muzică etc.) a unui colț din natură. 3) Gen artistic corespunzător (pictural, literar, muzical etc.). [Sil. pe-i-] /<fr. paysage

peisaj sn [At: PLEȘOIANU, A. L. 39/12 / V: (înv) paesagiu, paisagiu, ~agiu, ~izagiu, ~izaj / P: pe-i~ / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr paysage, it paesaggio] 1 Parte din natură care formează un ansamblu și este prinsă dintr-o singură privire Si: priveliște. 2 Aspect propriu unui teritoriu oarecare rezultat dintr-o anumită combinație între factorii naturali și acțiunea societății umane. 3 Teritorii care au aspectul descris mai sus. 4 Gen de pictură sau de grafică având ca obiect reprezentarea pe primul plan a priveliștilor din natură, oamenii sau animalele apărând doar ca elemente accesorii. 5 (Ccr) Tablou care prezintă un peisaj (1). 6 Fotografie care înfățișează un peisaj (1). 7 Descriere, reprezentare a naturii într-o operă literară. 8 Compoziție literară descriptivă. 9 Compoziție muzicală care își propune să descrie tablouri din natură.

PEISÁGIU s. n. v. peisaj.

PEISÁGIU s.n. v. peisaj.

peizaj n. 1. întindere de țară ce se îmbrățișează dintr’o privire; 2. tablou ce reprezintă situri câmpenești (= fr. paysage).

*peizágiŭ și (ob.) și -áj n., pl. e (fr. paysage, d. pays, țară, care vine d. lat. pagensis [ager, ogor] de sat, d. pagus, sat. mahala. V. păgîn). Regiune maĭ mult orĭ maĭ puțin încîntătoare pin frumusețile naturiĭ. Tabloŭ care reprezentă asemenea regiune. – Și peisaj.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

peisáj (pe-i-) s. n., pl. peisáje

peisáj s. n. (sil. pe-i-), pl. peisáje

arată toate definițiile

Intrare: peisaj
  • silabație: pe-i-
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peisaj
  • peisajul
  • peisaju‑
plural
  • peisaje
  • peisajele
genitiv-dativ singular
  • peisaj
  • peisajului
plural
  • peisaje
  • peisajelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peisagiu
  • peisagiul
  • peisagiu‑
plural
  • peisagii
  • peisagiile
genitiv-dativ singular
  • peisagiu
  • peisagiului
plural
  • peisagii
  • peisagiilor
vocativ singular
plural
paesagiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
paisagiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
peizagiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
peizaj
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)