Definiția cu ID-ul 928279:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PEISÁJ, peisaje, s. n. 1. Porțiune din natură prinsă cu o singură privire și formînd un ansamblu estetic. V. priveliște. Ardealul își desfășoară peisajele pînă la mari depărtări. BOGZA, C. O. 9. Munții vineți ce se văd în depărtare... Tazlăul ce șerpuiește pe vale înfățoșează un peisaj romantic. NEGRUZZI, S. I 308. ◊ Fig. Ca peste șesuri aurii de grîne Văd zarea largă-a zilelor de mine Și peisajul lumii viitoare. D. BOTEZ, F. S. 5. 2. Tablou, pictură, fotografie care reprezintă un colț din natură. 3. Descriere, reprezentare a naturii în opere literare; compoziție literară descriptivă. – Pronunțat: pe-i-. – Variantă: peiságiu, peisagii (SADOVEANU, E. 177), s. n.