18 definiții pentru pedigriu pedigree pedigreu pedigri


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pedigriu s vz pedigri

PEDIGRÍU s. n. v. pedigri.

PEDIGRÍU s. n. Genealogie a unui animal domestic (reproducător) de rasă (mai ales a unui cal de curse); document care arată originea unui astfel de animal. [Var.: pedigrí, pedigrée, pedigréu s. n.] – Din engl., fr. pedigree.

PEDIGRÍU s. n. Genealogia unui animal domestic de rasă (mai ales a unui cal de curse); documentul care arată originea unui astfel de animal.

PEDIGRÍU s.n. Genealogia unui animal domestic de rasă; lista ascendenților unui asemenea animal. [Scris și pedigree, var. pedigri s.n. / < engl. pedigree].

PEDIGRÍU s. n. genealogie a unui animal domestic de rasă (cai, câini); lista ascendenților unui asemenea animal. (< engl., fr. pedigree)

PEDIGRÍU n. 1) Origine genealogică a unui animal de rasă pură (mai ales a unui cal). 2) Document care indică această origine. [Sil. -griu] /<engl., fr. pedigree[1]

  1. Var. pedigri (conf. def. din DEX 98). — blaurb.

PEDIGRÉE s. n. v. pedigri.

PEDIGRÉU s. n. v. pedigri.

PEDIGRÍ, pedigriuri, s. n. Genealogie a unui animal de rasă pură; document care arată această genealogie. [Var.: pedigríu, pedigrée, pedigréu s. n.] – Din engl, fr. pedigree.

PEDIGRÉE s. n. v. pedigriu.

PEDIGRÉU s. n. v. pedigriu.

PEDIGRÍ s. n. v. pedigriu.

PEDIGRÉE s.n. v. pedigriu.

PEDIGRÍ s.n. v. pedigriu.

pedigree s. n. (fig.) Proveniență, tradiție ◊ „Iată de ce e necesar să-i facem «pedigree»-ul. Într-un fel discută specialistul un ou de struț, și-n alt fel odrasla unei potârnichi.” Luc. 4 II 84 p. 2. ◊ „[...] fiecare se grăbește să facă act de supunere, inventându-și la nevoie un pedigree democrat militant.” ◊ „22” 45/93 p. 16; v. și R.lit. 15 VIII 85 p. 22 [pron. pedigrí; var. pedigri, pedigriu, pedigreu] (din engl., fr., it. pedigree; PN 1977; R. Zafiu în R.lit. 3/97 p. 18)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pedigríu s. n. (sil. -griu), art. pedigríul

!pedigrí (-di-gri) s. n., art. pedigríul; pl. pedigríuri

Intrare: pedigriu
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pedigriu
  • pedigriul
  • pedigriu‑
plural
  • pedigriuri
  • pedigriurile
genitiv-dativ singular
  • pedigriu
  • pedigriului
plural
  • pedigriuri
  • pedigriurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pedigree
  • pedigreeul
  • pedigreeu‑
plural
  • pedigreeuri
  • pedigreeurile
genitiv-dativ singular
  • pedigree
  • pedigreeului
plural
  • pedigreeuri
  • pedigreeurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pedigreu
  • pedigreul
  • pedigreu‑
plural
  • pedigreuri
  • pedigreurile
genitiv-dativ singular
  • pedigreu
  • pedigreului
plural
  • pedigreuri
  • pedigreurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pedigri
  • pedigriul
  • pedigriu‑
plural
  • pedigriuri
  • pedigriurile
genitiv-dativ singular
  • pedigri
  • pedigriului
plural
  • pedigriuri
  • pedigriurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)