2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PEDIGRÍ, pedigriuri, s. n. Genealogie a unui animal de rasă pură; document care arată această genealogie. [Var.: pedigríu, pedigrée, pedigréu s. n.] – Din engl, fr. pedigree.

pedigri sn [At: ENC. VET. 125 / S și: ~ree / V: (îvp) ~reu, ~riu / Pl: ~uri / E: eg, fr pedigree] 1 Genealogie a unui animal domestic reproducător de rasă. 2 Listă a ascendenților din pedigri (1), întocmită pentru mai multe generații.

PEDIGRÍ s. n. v. pedigriu.

PEDIGRÍ s.n. v. pedigriu.

PEDIGRÉE s. n. v. pedigri.

PEDIGRÉU s. n. v. pedigri.

PEDIGRÍU s. n. v. pedigri.

PEDIGRÉE s. n. v. pedigriu.

PEDIGRÉU s. n. v. pedigriu.

PEDIGRÍU s. n. Genealogie a unui animal domestic (reproducător) de rasă (mai ales a unui cal de curse); document care arată originea unui astfel de animal. [Var.: pedigrí, pedigrée, pedigréu s. n.] – Din engl., fr. pedigree.

PEDIGRÍU s. n. Genealogia unui animal domestic de rasă (mai ales a unui cal de curse); documentul care arată originea unui astfel de animal.

PEDIGRÉE s.n. v. pedigriu.

PEDIGRÍU s.n. Genealogia unui animal domestic de rasă; lista ascendenților unui asemenea animal. [Scris și pedigree, var. pedigri s.n. / < engl. pedigree].

PEDIGRÍU s. n. genealogie a unui animal domestic de rasă (cai, câini); lista ascendenților unui asemenea animal. (< engl., fr. pedigree)

pedigree s. n. (fig.) Proveniență, tradiție ◊ „Iată de ce e necesar să-i facem «pedigree»-ul. Într-un fel discută specialistul un ou de struț, și-n alt fel odrasla unei potârnichi.” Luc. 4 II 84 p. 2. ◊ „[...] fiecare se grăbește să facă act de supunere, inventându-și la nevoie un pedigree democrat militant.” ◊ „22” 45/93 p. 16; v. și R.lit. 15 VIII 85 p. 22 [pron. pedigrí; var. pedigri, pedigriu, pedigreu] (din engl., fr., it. pedigree; PN 1977; R. Zafiu în R.lit. 3/97 p. 18)

PEDIGRÍU n. 1) Origine genealogică a unui animal de rasă pură (mai ales a unui cal). 2) Document care indică această origine. [Sil. -griu] /<engl., fr. pedigree[1]

  1. Var. pedigri (conf. def. din DEX 98). — blaurb.

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!pedigrí (-di-gri) s. n., art. pedigríul; pl. pedigríuri

arată toate definițiile

Intrare: pedigri
pedigri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pedigriu
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pedigriu
  • pedigriul
  • pedigriu‑
plural
  • pedigriuri
  • pedigriurile
genitiv-dativ singular
  • pedigriu
  • pedigriului
plural
  • pedigriuri
  • pedigriurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pedigree
  • pedigreeul
  • pedigreeu‑
plural
  • pedigreeuri
  • pedigreeurile
genitiv-dativ singular
  • pedigree
  • pedigreeului
plural
  • pedigreeuri
  • pedigreeurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pedigreu
  • pedigreul
  • pedigreu‑
plural
  • pedigreuri
  • pedigreurile
genitiv-dativ singular
  • pedigreu
  • pedigreului
plural
  • pedigreuri
  • pedigreurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pedigri
  • pedigriul
  • pedigriu‑
plural
  • pedigriuri
  • pedigriurile
genitiv-dativ singular
  • pedigri
  • pedigriului
plural
  • pedigriuri
  • pedigriurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)