pedigree s. n. (fig.) Proveniență, tradiție ◊ „Iată de ce e necesar să-i facem «pedigree»-ul. Într-un fel discută specialistul un ou de struț, și-n alt fel odrasla unei potârnichi.” Luc. 4 II 84 p. 2. ◊ „[...] fiecare se grăbește să facă act de supunere, inventându-și la nevoie un pedigree democrat militant.” ◊ „22” 45/93 p. 16; v. și R.lit. 15 VIII 85 p. 22 [pron. pedigri; var. pedigri, pedigriu, pedigreu] (din engl., fr., it. pedigree; PN 1977; R. Zafiu în R.lit. 3/97 p. 18)