pedicuță sf vz piedicuță

PEDICUȚĂ, pedicuțe, s. f. Mică plantă tîrîtoare, ramificată, cu frunze dese, cu ramuri drepte terminate cu cîte un spic de frunze fertile cu sporange; praful galben (sporii) din sporange se întrebuințează în medicină (Lycopodium clavatum); brînca-ursului. (Atestat în forma pedecuță) Pedecuța... numită și brînca-ursului, e o buruiană mică și face flori gălbioare. ȘEZ. XV 102. – Variantă: pedecuță s. f.

PEDICUȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpină culcată și ramificată, având frunze mici, aciculare, ce crește în pădurile montane; brădișor. /pedică + suf. ~uță

pedicuță f. plantă cu al cării praf galben (numit praful strigoilor) babele vrăjesc ca să iea mana vacilor, iar țăranul spală cu fiertura dintr’însa caii plini de râie (Lycopodium clavatum). [Origină necunoscută].

pedicúță f., pl. e (d. pedică). O plantă numită și pedică și cornișor. V. cornișor.

pedecuță sf vz piedicuță

piedicuță sf [At: BRANDZA, FL. 508 / V: (reg) pedec~, ped~ / Pl: ~țe / E: piedică + -uță] 1 Plantă cu tulpina lungă și târâtoare care are ramuri secundare îndreptate în sus, cu frunze mici, ascuțite și dese, cu inflorescența în formă de spic Si: (reg) barba-ursului, brădișor, brâul-vântului, bunceag, bunget, coada-alor-din-vânt, iarba-ursulul, laba-lupului, laba-ursului, mușchi-de-pămănt, mușchi-de-piatră, părul-porcului, praful-strigoilor, talpa-ursului (Lycopodium clavatum). 2 (Bot; reg) Brădișor (Lycopodium selago). 3 (Bot; reg) Cornișor (Lycopodium annotium).

BRĂDIȘOR sm. 🌿 1 dim. BRAD ¶ 2 Ramură de brad sau șomoiag de paie ce se pune pe învălitoarea unei case cînd se clădește ¶ 3 Trans. = JNEAPĂN ¶ 4 = COADA-CALULUI³ ¶ 5 = CORNIȘOR2 ¶ 6 = PEDICUȚĂ ¶ 7 Plantă ierboasă cu ramuri numeroase și de aceeași înălțime formînd mici tufișuri țepene de 10-20 cm. înălțime; frunzele mici, subțiri și ascuțite, foarte dese și aspre la pipăit, dau plantei înfățișarea unei cetini de brad; crește prin crăpăturile stîncilor și prin pădurile umede din munți (Lycopodium selago) (🖼 573).

BRÎNCĂ¹ (pl. -ci) sf. I. 1 🐒 Labă, partea de jos a piciorului unui animal: Și momița... cu o grație cochetă, Ține ’n ~ o lornietă (DON.) ¶ 2 familiar Mînă: odată era cît pe-aci să pun brînca pe el (RET.) ¶ 3 familiar Împinsătură puternică cu mîna spre a depărta pe cineva sau a-l face să cadă; îmbrîncitură: am început să-i plătesc cu dobîndă pumnii din grădină și brînca de la școală (GN.) ¶ 4 🌿 BRÎNCA-URSULUI¹ = CRUCEA-PĂMÎNTULUl; BRÎNCA-URSULUI² = PEDICUȚĂ. II. BRÎNCI pl. 1 Labe, picioare; pe ~, în patru labe, pe cîteși patru picioarele (vorb. de animale), pe mîini și pe picioare (vorb. de oameni): a umbla pe ~; a da, a cădea pe sau în ~, a cădea cu fața la pămînt ¶ 2 Împinsătură, îmbrîncitură: asvîrlea pe boier cu ~ pe scară (I.-GH.); a da ~ cuiva, a-l împinge cu putere, ca să se depărteze sau să cadă: i se pare că i-a dat cineva ~ într’un abis (VLAH.); pop. a da un brînciu: numai cîte un brînciu le da... și se duceau peste cap (ISP.); Fig. familiar: inima îi dete ~ (ISP.), inima îl îndemnă, îl îmboldi [lat. branca].

CORNIȘOR (pl. -oare) sn. 1 dim. CORN¹ ¶ 2 🌿 Mică plantă ierboasă, cu tulpina tîrîtoare ce crește pe stînci și prin pădurile umbroase de la munte (Lycopodium annotinum) (🖼 1487) ¶ 3 🌿 = BRĂDIȘOR (Lycopodium selago) ¶ 4 🌿 = PEDICUȚĂ ¶ 5 🌿 = PLOȘNICAR ¶ 6 🌿 pl. CORNIȘOARE = ROȘCOVE.

URS sm. 1 🐒 Mamifer carnivor, fiara cea mai mare ce trăește pe la noi; are înfățișarea greoaie, călcînd apăsat pe toată talpa picioarelor scurte și groase; la nevoie însă fuge iute, înnoată foarte bine și se cațără ca o pisică pe arbori, căci are ghiare ascuțite; cu toate că e carnivor, se hrănește și cu substanțe vegetale, mai ales cu fructe dulci; îi place mierea la nebunie și se urcă pe copaci ca s’o caute, distrugînd stupii; trăește prin munți, în vizuini săpate prin locuri unde se străbate cu greu, sub stînci sau în desișul pădurilor; iarna stă amorțit în bîrlogul lui, cît ține frigul; Țiganii, numiți „ursari”, cresc pui de urși, îi domesticesc și-i deprind să meargă pe două picioare, sprijinindu-se de un băț, să joace la sunetul dairelei, etc. (Ursus arctos) (🖼 5188 👉 și 🖼 5191); prin locurile vecinic acoperite cu ghiață ori cu zăpadă, din apropierea polilor, trăește URSUL-ALB care se deosebește de al nostru prin aceea că e mai mare la trup, iar blana e albă, bătînd în gălbuiu; rezistă la umezeală și frig, avînd blana groasă, deasă și unsuroasă (Ursus maritimus) (🖼 5189): se ținea lumea după dînsul ca după ~ (ISP.); toată lumea din sat și din mănăstire se strînge ca la ~ (CRG.); a se uita la cineva ca la ~, adică ca la un spectacol neobicinuit, unde lumea se strînge grămadă să privească; a trăi ca ~ul (în bîrlog), a fugi de lume, a trăi retras de toți, a nu fi sociabil; de aci, Ⓕ ~, om care fuge de lume, care trăește retras: (P): joacă ~ul prin vecini (sau la cumătra), să gătim tărîțele (ZNN.), ceea ce se întîmplă la vecin astăzi, poate să ni se întîmple și nouă mîine; – se joacă cu coada ~ului, se vîră singur în primejdie, legîndu-se de cei mai puternici; – a luat ~ul de coadă, s’a îmbătat; – parcă are păr de ~, fuge lumea de el; 👉 COADĂ1, JUCA1, NĂDEJDE1, PĂDURE1; dacă ți-e frică de ceva, ia păr de la ~ și te afumă, că-ți vine bine, niți frica (GOR.); se crede că dacă are cineva durere de șele, este bine ca ~ul să-l calce (GOR.) ¶ 2 Olten. 📆 Sîmbăta ~ului, Sîmbăta ce cade cu opt zile înainte de Florii (PAMF.); poporul o serbează pentru ca vitele să fie ferite de fiarele sălbatice; – Ziua ~ului, ziua de 2 Februarie (Stretenia, Întîmpinarea Domnului), cînd, după credința poporului, ursul iese din bîrlogul unde a petrecut toată iarna și inspectează cerul, spre a vedea dacă va mai ținea gerul ¶ 3 Mold. Trans. 🍽 Boț de mămăligă, cu brînză de oaie la mijloc și prăjit pe cărbuni: atunci, nu știu cum, îi cade un ~ mare din sîn... nu de cei pe care-i joacă ursarii, ci de mămăligă, umplut cu brînză, rotund, prăjit pe jăratic (CRG.) ¶ 4 🔧 = MENGHENEA ¶ 5 Olten. 💒 = POPONDOC ¶ 6 Băn. 🏚 = BOGDAN ¶ 7 🌿 BARBA-URSULUI 👉 BARBĂ5; BRÎNCA-URSULUI 👉 BRÎNCĂ¹4; – CIOBOȚICA-URSULUI 👉 CIOBOȚICĂ4; – LABA-URSULUI¹ 👉 LABĂ5; – LABA-URSULUI² = BURETE-DE-CONOPIDĂ; – LABA-URSULUI³ = CRUCEA-PĂMÎNTULUI; – LABA-URSULUI⁴ = PIEDICUȚĂ; – LABA-URSULUI⁵ = CUCURUZ I 2; – MIEREA-URSULUI 👉 MIERE2; STRUGURII-URSULUI 👉 STRUGURE5; TALPA-URSULUI¹ 👉 TALPĂ18; – TALPA-URSULUI² = CRUCEA-PĂMÎNTULUI; – URECHEA-URSULUI, mică plantă ierboasă, cu frunzele cărnoase, dispuse într’o rozetă din mijlocul căreia iese o tulpină cilindrică; face flori galbene, numeroase, dispuse într’un buchet la vîrful tulpinii; crește pe stîncile calcaroase din regiunea alpină și se cultivă adesea ca plantă decorativă (Primula auricula) (🖼 5190) [lat. ŭrsus].

PIEDICUȚĂ, piedicuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui piedică. 2. Plantă erbacee cu tulpina tîrîtoare și cu frunze mărunte și dese terminate printr-un păr fin; crește prin păduri și pășuni umede, în regiunile de munte (Lycopodium clavatum).

pédică (est) și pĭédică, pĭédecă (vest) f., pl. ĭ (lat. pĕdĭcă, it. piédica, pv. petge, fr. piège. V. îm-pedec, pedestru). Lucru care împedecă mersu unuĭ om, unuĭ animal, uneĭ mașinĭ, cum ar fi picĭoru pe care-l puĭ înaintea picĭoarelor altuĭa ca să-l facĭ să cadă, funia saŭ lanțu cu care legĭ picĭoarele anterioare ale caluluĭ ca să nu fugă de la păscut (V. paĭvan), funia, lanțu orĭ butucu cu care opreștĭ roata uneĭ căruțe cînd merge la vale (V. talaghir), pĭesa de oțel care ține rîdicat cocoșu puștiĭ în ainte de a lovi capsa, scîndurica care oprește sulurile la războĭu de țesut ș. a.: a pune pedică cuĭva saŭ la ceva. O plantă numită și pedicuță. Fig. Obstacul, dificultate.

piedicuță s. f., g.-d. art. piedicuței; pl. piedicuțe

piedicuță s. f., g.-d. art. piedicuței; pl. piedicuțe

piedicuță s. f., g.-d. art. piedicuței; pl. piedicuțe

PIEDICUȚĂ s. (BOT.; Lycopodium clavatum) (pop.) brădișor, (reg.) bunceag, bunget, cornățel, cornișor, piedică, barba-ursului, brânca-ursului, brâul-vântului, brâușorul-vântului, crucea-pământului, iarba-ursului, laba-lupului, laba-ursului, mușchi-de-pământ, părul-porcului, talpa-ursului.

PIEDICUȚĂ s. (BOT.; Lycopodium clavatum) (reg.) brădișor, bunceag, bunget, cornățel, cornișor, piedică, barba-ursului, brînca-ursului, brîul-vîntului, brîușorul-vîntului, crucea-pămîntului, iarba-ursului, laba-lupului, laba-ursului, mușchi-de-pămînt, părul-porcului, talpa-ursului.