piedicuță sf [At: BRANDZA, FL. 508 / V: (reg) pedec~, ped~ / Pl: ~țe / E: piedică + -uță] 1 Plantă cu tulpina lungă și târâtoare care are ramuri secundare îndreptate în sus, cu frunze mici, ascuțite și dese, cu inflorescența în formă de spic Si: (reg) barba-ursului, brădișor, brâul-vântului, bunceag, bunget, coada-alor-din-vânt, iarba-ursulul, laba-lupului, laba-ursului, mușchi-de-pămănt, mușchi-de-piatră, părul-porcului, praful-strigoilor, talpa-ursului (Lycopodium clavatum). 2 (Bot; reg) Brădișor (Lycopodium selago). 3 (Bot; reg) Cornișor (Lycopodium annotium).

PIEDICUȚĂ, piedicuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui piedică. 2. Plantă erbacee cu tulpina tîrîtoare și cu frunze mărunte și dese terminate printr-un păr fin; crește prin păduri și pășuni umede, în regiunile de munte (Lycopodium clavatum).

pedecuță sf vz piedicuță

pedicuță sf vz piedicuță

URS sm. 1 🐒 Mamifer carnivor, fiara cea mai mare ce trăește pe la noi; are înfățișarea greoaie, călcînd apăsat pe toată talpa picioarelor scurte și groase; la nevoie însă fuge iute, înnoată foarte bine și se cațără ca o pisică pe arbori, căci are ghiare ascuțite; cu toate că e carnivor, se hrănește și cu substanțe vegetale, mai ales cu fructe dulci; îi place mierea la nebunie și se urcă pe copaci ca s’o caute, distrugînd stupii; trăește prin munți, în vizuini săpate prin locuri unde se străbate cu greu, sub stînci sau în desișul pădurilor; iarna stă amorțit în bîrlogul lui, cît ține frigul; Țiganii, numiți „ursari”, cresc pui de urși, îi domesticesc și-i deprind să meargă pe două picioare, sprijinindu-se de un băț, să joace la sunetul dairelei, etc. (Ursus arctos) (🖼 5188 👉 și 🖼 5191); prin locurile vecinic acoperite cu ghiață ori cu zăpadă, din apropierea polilor, trăește URSUL-ALB care se deosebește de al nostru prin aceea că e mai mare la trup, iar blana e albă, bătînd în gălbuiu; rezistă la umezeală și frig, avînd blana groasă, deasă și unsuroasă (Ursus maritimus) (🖼 5189): se ținea lumea după dînsul ca după ~ (ISP.); toată lumea din sat și din mănăstire se strînge ca la ~ (CRG.); a se uita la cineva ca la ~, adică ca la un spectacol neobicinuit, unde lumea se strînge grămadă să privească; a trăi ca ~ul (în bîrlog), a fugi de lume, a trăi retras de toți, a nu fi sociabil; de aci, Ⓕ ~, om care fuge de lume, care trăește retras: (P): joacă ~ul prin vecini (sau la cumătra), să gătim tărîțele (ZNN.), ceea ce se întîmplă la vecin astăzi, poate să ni se întîmple și nouă mîine; – se joacă cu coada ~ului, se vîră singur în primejdie, legîndu-se de cei mai puternici; – a luat ~ul de coadă, s’a îmbătat; – parcă are păr de ~, fuge lumea de el; 👉 COADĂ1, JUCA1, NĂDEJDE1, PĂDURE1; dacă ți-e frică de ceva, ia păr de la ~ și te afumă, că-ți vine bine, niți frica (GOR.); se crede că dacă are cineva durere de șele, este bine ca ~ul să-l calce (GOR.) ¶ 2 Olten. 📆 Sîmbăta ~ului, Sîmbăta ce cade cu opt zile înainte de Florii (PAMF.); poporul o serbează pentru ca vitele să fie ferite de fiarele sălbatice; – Ziua ~ului, ziua de 2 Februarie (Stretenia, Întîmpinarea Domnului), cînd, după credința poporului, ursul iese din bîrlogul unde a petrecut toată iarna și inspectează cerul, spre a vedea dacă va mai ținea gerul ¶ 3 Mold. Trans. 🍽 Boț de mămăligă, cu brînză de oaie la mijloc și prăjit pe cărbuni: atunci, nu știu cum, îi cade un ~ mare din sîn... nu de cei pe care-i joacă ursarii, ci de mămăligă, umplut cu brînză, rotund, prăjit pe jăratic (CRG.) ¶ 4 🔧 = MENGHENEA ¶ 5 Olten. 💒 = POPONDOC ¶ 6 Băn. 🏚 = BOGDAN ¶ 7 🌿 BARBA-URSULUI 👉 BARBĂ5; BRÎNCA-URSULUI 👉 BRÎNCĂ¹4; – CIOBOȚICA-URSULUI 👉 CIOBOȚICĂ4; – LABA-URSULUI¹ 👉 LABĂ5; – LABA-URSULUI² = BURETE-DE-CONOPIDĂ; – LABA-URSULUI³ = CRUCEA-PĂMÎNTULUI; – LABA-URSULUI⁴ = PIEDICUȚĂ; – LABA-URSULUI⁵ = CUCURUZ I 2; – MIEREA-URSULUI 👉 MIERE2; STRUGURII-URSULUI 👉 STRUGURE5; TALPA-URSULUI¹ 👉 TALPĂ18; – TALPA-URSULUI² = CRUCEA-PĂMÎNTULUI; – URECHEA-URSULUI, mică plantă ierboasă, cu frunzele cărnoase, dispuse într’o rozetă din mijlocul căreia iese o tulpină cilindrică; face flori galbene, numeroase, dispuse într’un buchet la vîrful tulpinii; crește pe stîncile calcaroase din regiunea alpină și se cultivă adesea ca plantă decorativă (Primula auricula) (🖼 5190) [lat. ŭrsus].

piedicuță s. f., g.-d. art. piedicuței; pl. piedicuțe

piedicuță s. f., g.-d. art. piedicuței; pl. piedicuțe

piedicuță s. f., g.-d. art. piedicuței; pl. piedicuțe

PIEDICUȚĂ s. (BOT.; Lycopodium clavatum) (pop.) brădișor, (reg.) bunceag, bunget, cornățel, cornișor, piedică, barba-ursului, brânca-ursului, brâul-vântului, brâușorul-vântului, crucea-pământului, iarba-ursului, laba-lupului, laba-ursului, mușchi-de-pământ, părul-porcului, talpa-ursului.

PIEDICUȚĂ s. (BOT.; Lycopodium clavatum) (reg.) brădișor, bunceag, bunget, cornățel, cornișor, piedică, barba-ursului, brînca-ursului, brîul-vîntului, brîușorul-vîntului, crucea-pămîntului, iarba-ursului, laba-lupului, laba-ursului, mușchi-de-pămînt, părul-porcului, talpa-ursului.