2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÉCIU, peciuri, s. n. (Înv. și reg.) Act scris, aprobare, ordin, dovadă, adeverință etc. [Var.: peci s. n.] – Cf. pecete.

PÉCIU, peciuri, s. n. (Înv. și reg.) Act scris, aprobare, ordin, dovadă, adeverință etc. [Var.: peci s. n.] – Cf. pecete.

peciu n. carte dicasterială ce ordona celebrarea căsătoriei: mergi de-ți scoate peciul; te oiu cununa chiar eu AL. [Cf. pecete].

PECI s. n. v. peciu.

PECI, peciuri, s. n. (Învechit) Act oficial; autorizație de cununie. Mergi de-ți scoate peciul... Te-oi cununa chiar eu. ALECSANDRI, T. 1415. – Pronunțat monosilabic.

pecĭ n., pl. urĭ (rudă cu pecete). Vechĭ. Permis de cununie, act scris pe o optime de coală saŭ ceva maĭ mare (stampilat cu sigiliu episcopiiĭ înegrit la lumînare) pin care protoĭereu permitea căsătoria: șĭ-a scos pecĭu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!péciu/peci (înv., reg.) s. n., pl. péciuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÉCIU s. v. pecete, sigiliu, ștampilă.

peciu s. v. PECETE. SIGILIU. STAMPILĂ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PECIU cf. subst. peciu „foaie” și blg. ∏eчo sint. < Petru (Weig). 1. Firmă veche Ploiești; -l s., băn. 2. Pecea, ard. (11 – 13 C I 26); – fam., olt, (17 B III 252, IV 228); țig. (16 B II 3); Pecești s. (Dm). 3. Pecilă fam., (fostul jd. Vlașca).

PECIU NOU, com. în jud. Timiș, situată în câmpia Timișului, pe dr. văii Timiș și pe râul Bega Mică; 4.794 loc. (2003). Stație de c. f. Satul P.N. este menționat documentar în 1333. Fabrică de cherestea, produse alim. Rezervație naturală cu vegetație de sărătură (în satul Diniaș).

Peci, -u v. Parascheva IV 4.

Intrare: peciu
substantiv neutru (N50)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peciu
  • peciul
  • peciu‑
plural
  • peciuri
  • peciurile
genitiv-dativ singular
  • peciu
  • peciului
plural
  • peciuri
  • peciurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peci
  • peciul
  • peciu‑
plural
  • peciuri
  • peciurile
genitiv-dativ singular
  • peci
  • peciului
plural
  • peciuri
  • peciurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Peciu
Peciu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Peciu
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)