patrula vi [At: LM / V: (îrg) ~rola, pătrola, peat~ / Pzi: ~lez / E: patrulă] 1-4 (D. formații militare) A înainta pe jos, călare, pe apă, pentru a îndeplini o misiune (de cercetare) (de pază) (de control sau) de legătură.

PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A merge în recunoaștere; a face ronduri de pază. Pilcuri de soldați patrulau și păzeau marginile tîrgului. SADOVEANU, O. VI 365. [Jandarmul] se hodinește, că a patrulat pînă mai acu un ceas. POPA, V. 79. În sat, pe ulițele viscolite, patrulau în lung și-n lat dorobanții. MIRONESCU, S. A. 23.

PATRULÁ vb. I. intr. A merge în patrulă; a supraveghea ordinea; a face o recunoaștere. [< patrulă, cf. fr. patrouiller].

PATRULÁ vb. intr. a îndeplini misiunea de patrulă (1). (după fr. patrouiller)

A PATRULÁ ~éz intranz. A face serviciul de patrulă. /Din patrulă

patraulă sf vz patrulă

patrol sm vz patrulă

patrola v vz patrula

patrolă sf vz patrulă

patruilă sf vz patrulă

patrul sm vz patrulă

patrul no vz patrulea

patrulă sf [At: LB / V: (îrg) ~rolă (Pl: ~oale), (înv) ~raulă, ~rol sm, ~ul sm, ~ulie, ~uilă, pătrăulă, păt~, peat~ / Pl: ~le / E: ger Patrulle, fr patrouille, rs патруль] 1-4 Grup de militari, rar de civili, pe jos, călare, pe mașini de luptă sau pe nave izolate, care îndeplinește o misiune (de cercetare) (de pază) (de control sau) de legătură. 5-8 (Prc) Persoană care face parte dintr-o patrulă (1-4). 9 (Îe) A face de ~ A păzi. 10 (Îe) A merge în ~ A cerceta, a iscodi. 11 Formație de zbor alcătuită din trei sau patru avioane de luptă.

pătrăulă² sf vz patrulă

pătrăulă¹ sf [At: COMAN, GL. / Pl: ~le / E: nct] (Reg) 1 Practică de a trage clopotul seara. 2 Sunet al clopotului care se trage seara.

pătrola v vz patrula

pătrulă sf vz patrulă

peatrula v vz patrula