2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. patrouiller.

PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. patrouiller.

PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A merge în recunoaștere; a face ronduri de pază. Pilcuri de soldați patrulau și păzeau marginile tîrgului. SADOVEANU, O. VI 365. [Jandarmul] se hodinește, că a patrulat pînă mai acu un ceas. POPA, V. 79. În sat, pe ulițele viscolite, patrulau în lung și-n lat dorobanții. MIRONESCU, S. A. 23.

PATRULÁ vb. I. intr. A merge în patrulă; a supraveghea ordinea; a face o recunoaștere. [< patrulă, cf. fr. patrouiller].

PATRULÁ vb. intr. a îndeplini misiunea de patrulă (1). (după fr. patrouiller)

A PATRULÁ ~éz intranz. A face serviciul de patrulă. /Din patrulă

PATRÚLĂ, patrule, s. f. Subunitate militară care îndeplinește o misiune de cercetare, de pază, de control etc.; persoană care face parte dintr-o astfel de subunitate. ◊ Patrulă de aviație = subunitate formată din 3-4 avioane militare. – Din germ. Patrulle.

PATRÚLĂ, patrule, s. f. Subunitate militară care îndeplinește o misiune de cercetare, de pază, de control etc.; persoană care face parte dintr-o astfel de subunitate. ◊ Patrulă de aviație = subunitate formată din 3-4 avioane militare. – Din germ. Patrulle.

PATRÚLĂ, patrule, s. f. Subunitate militară destinată a cerceta pe inamic sau terenul, a supraveghea ordinea, a executa recunoașteri; strajă. Apoi iarăși multă vreme, nici un semn, decît urme de pași pe zăpadă, pe care patrulele urmăreau prin viscol și ceață. DUMITRIU, V. L. 70. Patrulele continuau să circule pe străzi, PAS, Z. IV 37. Patrulele romînești privegheau acum malul drept al Dunării. ODOBESCU, S. III 575.

PATRÚLĂ s.f. Mic detașament militar însărcinat cu recunoașterea terenului, a pozițiilor, a mișcărilor inamicului etc. sau cu supravegherea ordinii. ♦ Formație de zbor compusă din trei-patru avioane de luptă. [Cf. germ. Patrouille, rus. patrul, fr. patrouille].

PATRÚLĂ s. f. 1. mic detașament militar însărcinat cu recunoașterea terenului, a pozițiilor, a mișcărilor inamicului etc. sau cu supravegherea ordinii; navă, avion cu misiune de supraveghere. 2. formație de zbor din trei-patru avioane de luptă. (< germ. Patrulle)

PATRÚLĂ ~e f. Grup de militari care circulă pe un traseu având misiunea de supraveghere sau de recunoaștere. /<germ. Patrulle

patrulă f. 1. raită de noapte ce soldații fac într’un oraș; 2. detașament care face patrulă. [Rus. (din fr. patrouille)].

*patrúlă f., pl. e (fr. patrouille, d. patrouiller, a patrula; it. pattuglia). Arm. Detașament de cîțĭ-va soldațĭ trimeșĭ ca să menție liniștea în timp de pace saŭ să cerceteze terenu și să spioneze în timp de războĭ. – În Ban. Trans. și patrólă pl. e și -ól, pl. oale (pol. patrol, rus. patrúlĭ, germ. patrulle); în Mold. sud. și patraúlă (după caraulă).

*patruléz v. intr. (fr. patrouiller, îld. patouiller, d. patte, labă). Arm. Cercetez în calitate de patrulă saŭ de santinelă: patrulele patrulaŭ pin oraș, grăniceru patrula pe malu Nistruluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

patrulá (a ~) (pa-tru-) vb., ind. prez. 3 patruleáză

patrulá vb. (sil. -tru-), ind. prez. 1 sg. patruléz, 3 sg. și pl. patruleáză

patrúlă (pa-tru-) s. f., g.-d. art. patrúlei; pl. patrúle

patrúlă s. f. (sil. -tru-), g.-d. art. patrúlei; pl. patrúle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PATRÚLĂ s. (MIL.) (înv.) strajă. (~e circulau pe străzi.)

PATRU s. (MIL.) (înv.) strajă. (~e circulau pe străzi.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

patrúlă (patrúle), s. f. – Grup de militari care fac de pază sau cercetează. – Var. înv. patrolă. Fr. patrouille, prin intermediul germ. Patrulle, pol. patrol; rus. patrulj.Der. patrula, vb. (despre militari, a merge în misiune).

arată toate definițiile

Intrare: patrula
  • silabație: -tru-
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • patrula
  • patrulare
  • patrulat
  • patrulatu‑
  • patrulând
  • patrulându‑
singular plural
  • patrulea
  • patrulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • patrulez
(să)
  • patrulez
  • patrulam
  • patrulai
  • patrulasem
a II-a (tu)
  • patrulezi
(să)
  • patrulezi
  • patrulai
  • patrulași
  • patrulaseși
a III-a (el, ea)
  • patrulea
(să)
  • patruleze
  • patrula
  • patrulă
  • patrulase
plural I (noi)
  • patrulăm
(să)
  • patrulăm
  • patrulam
  • patrularăm
  • patrulaserăm
  • patrulasem
a II-a (voi)
  • patrulați
(să)
  • patrulați
  • patrulați
  • patrularăți
  • patrulaserăți
  • patrulaseți
a III-a (ei, ele)
  • patrulea
(să)
  • patruleze
  • patrulau
  • patrula
  • patrulaseră
Intrare: patrulă
  • silabație: -tru-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patru
  • patrula
plural
  • patrule
  • patrulele
genitiv-dativ singular
  • patrule
  • patrulei
plural
  • patrule
  • patrulelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)