13 definiții pentru patrula

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. patrouiller.

PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. patrouiller.

patrula vi [At: LM / V: (îrg) ~rola, pătrola, peat~ / Pzi: ~lez / E: patrulă] 1-4 (D. formații militare) A înainta pe jos, călare, pe apă, pentru a îndeplini o misiune (de cercetare) (de pază) (de control sau) de legătură.

PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A merge în recunoaștere; a face ronduri de pază. Pîlcuri de soldați patrulau și păzeau marginile tîrgului. SADOVEANU, O. VI 365. [Jandarmul] se hodinește, că a patrulat pînă mai acu un ceas. POPA, V. 79. În sat, pe ulițele viscolite, patrulau în lung și-n lat dorobanții. MIRONESCU, S. A. 23.

PATRULÁ vb. I. intr. A merge în patrulă; a supraveghea ordinea; a face o recunoaștere. [< patrulă, cf. fr. patrouiller].

PATRULÁ vb. intr. a îndeplini misiunea de patrulă (1). (după fr. patrouiller)

A PATRULÁ ~éz intranz. A face serviciul de patrulă. /Din patrulă

*patruléz v. intr. (fr. patrouiller, îld. patouiller, d. patte, labă). Arm. Cercetez în calitate de patrulă saŭ de santinelă: patrulele patrulaŭ pin oraș, grăniceru patrula pe malu Nistruluĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

patrula (a ~) (desp. pa-tru-) vb., ind. prez. 1 sg. patrulez, 3 patrulea; conj. prez. 1 sg. să patrulez, 3 să patruleze

patrula (a ~) (pa-tru-) vb., ind. prez. 3 patrulea

patrulá vb. (sil. -tru-), ind. prez. 1 sg. patruléz, 3 sg. și pl. patruleáză

Intrare: patrula
  • silabație: pa-tru-la info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • patrula
  • patrulare
  • patrulat
  • patrulatu‑
  • patrulând
  • patrulându‑
singular plural
  • patrulea
  • patrulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • patrulez
(să)
  • patrulez
  • patrulam
  • patrulai
  • patrulasem
a II-a (tu)
  • patrulezi
(să)
  • patrulezi
  • patrulai
  • patrulași
  • patrulaseși
a III-a (el, ea)
  • patrulea
(să)
  • patruleze
  • patrula
  • patrulă
  • patrulase
plural I (noi)
  • patrulăm
(să)
  • patrulăm
  • patrulam
  • patrularăm
  • patrulaserăm
  • patrulasem
a II-a (voi)
  • patrulați
(să)
  • patrulați
  • patrulați
  • patrularăți
  • patrulaserăți
  • patrulaseți
a III-a (ei, ele)
  • patrulea
(să)
  • patruleze
  • patrulau
  • patrula
  • patrulaseră
patrola
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pătrola
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
peatrula
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

patrula, patrulezverb

  • 1. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Pîlcuri de soldați patrulau și păzeau marginile tîrgului. SADOVEANU, O. VI 365. DLRLC
    • format_quote [Jandarmul] se hodinește, că a patrulat pînă mai acu un ceas. POPA, V. 79. DLRLC
    • format_quote În sat, pe ulițele viscolite, patrulau în lung și-n lat dorobanții. MIRONESCU, S. A. 23. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.