2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PATRONÍMIC, patronimice, adj. (În sintagmele) Nume patronimic (și substantivat, n.) = a) nume pe care îl poartă (după tată) toți membrii unei familii; nume de familie; b) (la unele popoare) nume dat membrilor unei familii și format de la numele tatălui cu ajutorul unui sufix special. Sufix patronimic = sufix cu ajutorul căruia se formează numele de familie. – Din fr. patronymique.

patronimic, ~ă sn, a [At: BARCIANU / Pl: ~ice / E: fr patronymique] 1-2 (Șîs Nume ~) (Nume) de familie. 3-4 (La unele popoare) (Nume după tată, format cu ajutorul unui sufix special) care este dat membrilor unei familii.

PATRONÍMIC, patronimice, adj. (În sintagma) Nume patronimic (și substantivat, n.) = a) nume pe care îl poartă (după tată) toți membrii unei familii; nume de familie; b) (la unele popoare) nume dat membrilor unei familii și format de la numele tatălui cu ajutorul unui sufix social. – Din fr. patronymique.

PATRONÍMIC, -Ă, patronimici, -e, adj. (Despre numele cuiva) 1. De familie. Își purta numele său patronimic, nume în mare vază pe atunci. HOGAȘ, DR. II 53. 2. (La vechii greci) Format din numele tatălui cu ajutorul unui sufix special. Heraclizi este numele patronimic al descendenților lui Hercule.

PATRONÍMIC adj. (și s.n.) Nume patronimic = a) (la vechii greci) nume format de la numele tatălui cu ajutorul unui sufix special; b) (la unele popoare) nume de familie. [Cf. fr. patronymique, lat. patronymicus, gr. patronymikos].

PATRONÍMIC I. adj., s. n. (ant.) (nume) comun tuturor descendenților aceluiași strămoș (ilustru). II. s. n. patronim. (< fr. patronymique, lat. patronymicus)

PATRONÍMIC ~ce adj. și substantival 1): Nume ~ nume pe care îl poartă (dupa tată) toți membrii unei familii. 2) (la unele popoare) Nume dat membrilor unei familii, format de la numele tatălui cu ajutorul unui sufix. /<fr. patronymique

patronimic a. și n. nume de familie, în opozițiune cu prenumele și supra-numele: numele patronimice românești se termină în escu sau eanu, ca Popescu, Nicoleanu.

*patronímic, -ă adj. (vgr. patronymikós, d. patér, patrós, tată, și ónoma, nume). Nume patronimic, care se derivă dintr’un nume propriŭ și care e comun descendenților unuĭ strămoș: „Eraclizĭ” era numele patronimic al descendenților luĭ Ercule. Nume de familie (în opoz. cu prenume, nume de botez).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!patronímic1 (sufix ~) (pa-tro-) adj. m.; pl. f. patronímice

!patronímic2 (pa-tro-) s. n., pl. patronimice

patronímic adj. n., s. n. (sil. mf. patr-), pl. patronímice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PATRONÍMIC s. v. nume de familie.

PATRONIMIC s. nume de familie, (înv. și reg.) poreclă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PATRONÍMIC, -Ă adj. (cf. fr. patronymique, lat. patronimicus, gr. patronymikos): în sintagma nume patronimic (v.).

PATRONÍMIC s. n. (< adj. patronimic, -ă, cf. fr. patronymique, lat. patronymicus, gr. patronymikos): nume de familie; nume pe care-l poartă după tată toți membrii unei familii, ca de exemplu Oprea, Niculescu, Manoliu, Guțu, Vișan, Stere, Ignat etc.

Intrare: patronimic (adj.)
patronimic1 (adj.) adjectiv neutru
  • silabație: pa-tro-ni-mic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patronimic
  • patronimicul
  • patronimicu‑
  • patronimică
  • patronimica
plural
  • patronimici
  • patronimicii
  • patronimice
  • patronimicele
genitiv-dativ singular
  • patronimic
  • patronimicului
  • patronimice
  • patronimicei
plural
  • patronimici
  • patronimicilor
  • patronimice
  • patronimicelor
vocativ singular
plural
Intrare: patronimic (s.n.)
patronimic2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: pa-tro-ni-mic
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patronimic
  • patronimicul
plural
  • patronimice
  • patronimicele
genitiv-dativ singular
  • patronimic
  • patronimicului
plural
  • patronimice
  • patronimicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

patronimic (adj.)

  • 1. (Despre numele cuiva) De familie.
    surse: DLRLC
    • 1.1. (în) sintagmă Nume patronimic = nume pe care îl poartă (după tată) toți membrii unei familii; nume de familie.
      surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
      exemple
      • Își purta numele său patronimic, nume în mare vază pe atunci. HOGAȘ, DR. II 53.
        surse: DLRLC
  • 2. Format din numele tatălui cu ajutorul unui sufix special.
    surse: DLRLC
    • 2.1. (în) sintagmă Nume patronimic = nume astfel format, dat membrilor unei familii.
      surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
      exemple
      • Heraclizi este numele patronimic al descendenților lui Hercule.
        surse: DLRLC
    • 2.2. (în) sintagmă Sufix patronimic = sufix cu ajutorul căruia se formează numele de familie.
      surse: DEX '09

etimologie:

patronimic (s.n.)

etimologie: