2 intrări

19 definiții

din care

Explicative DEX

PATRONIMIC, patronimice, adj. (În sintagmele) Nume patronimic (și substantivat, n.) = a) nume pe care îl poartă (după tată) toți membrii unei familii; nume de familie; b) (la unele popoare) nume dat membrilor unei familii și format de la numele tatălui cu ajutorul unui sufix special. Sufix patronimic = sufix cu ajutorul căruia se formează numele de familie. – Din fr. patronymique.

patronimic, ~ă sn, a [At: BARCIANU / Pl: ~ice / E: fr patronymique] 1-2 (Șîs Nume ~) (Nume) de familie. 3-4 (La unele popoare) (Nume după tată, format cu ajutorul unui sufix special) care este dat membrilor unei familii.

PATRONIMIC, patronimice, adj. (În sintagma) Nume patronimic (și substantivat, n.) = a) nume pe care îl poartă (după tată) toți membrii unei familii; nume de familie; b) (la unele popoare) nume dat membrilor unei familii și format de la numele tatălui cu ajutorul unui sufix special. – Din fr. patronymique. corectat(ă)

PATRONIMIC, -Ă, patronimici, -e, adj. (Despre numele cuiva) 1. De familie. Își purta numele său patronimic, nume în mare vază pe atunci. HOGAȘ, DR. II 53. 2. (La vechii greci) Format din numele tatălui cu ajutorul unui sufix special. Heraclizi este numele patronimic al descendenților lui Hercule.

PATRONIMIC adj. (și s.n.) Nume patronimic = a) (la vechii greci) nume format de la numele tatălui cu ajutorul unui sufix special; b) (la unele popoare) nume de familie. [Cf. fr. patronymique, lat. patronymicus, gr. patronymikos].

PATRONIMIC I. adj., s. n. (ant.) (nume) comun tuturor descendenților aceluiași strămoș (ilustru). II. s. n. patronim. (< fr. patronymique, lat. patronymicus)

PATRONIMIC ~ce adj. și substantival 1): Nume ~ nume pe care îl poartă (dupa tată) toți membrii unei familii. 2) (la unele popoare) Nume dat membrilor unei familii, format de la numele tatălui cu ajutorul unui sufix. /<fr. patronymique

patronimic a. și n. nume de familie, în opozițiune cu prenumele și supra-numele: numele patronimice românești se termină în escu sau eanu, ca Popescu, Nicoleanu.

*patronímic, -ă adj. (vgr. patronymikós, d. patér, patrós, tată, și ónoma, nume). Nume patronimic, care se derivă dintr’un nume propriŭ și care e comun descendenților unuĭ strămoș: „Eraclizĭ” era numele patronimic al descendenților luĭ Ercule. Nume de familie (în opoz. cu prenume, nume de botez).

Ortografice DOOM

patronimic2 (desp. pa-tro-) s. n., pl. patronimice

patronimic1 (desp. pa-tro-) adj. m. (sufix ~); f. pl. patronimice

!patronimic1 (sufix ~) (pa-tro-) adj. m.; pl. f. patronimice

!patronimic2 (pa-tro-) s. n., pl. patronimice

patronimic adj. n., s. n. (sil. mf. patr-), pl. patronimice

Jargon

PATRONIMIC, -Ă adj. (cf. fr. patronymique, lat. patronimicus, gr. patronymikos): în sintagma nume patronimic (v.).

PATRONIMIC s. n. (< adj. patronimic, -ă, cf. fr. patronymique, lat. patronymicus, gr. patronymikos): nume de familie; nume pe care-l poartă după tată toți membrii unei familii, ca de exemplu Oprea, Niculescu, Manoliu, Guțu, Vișan, Stere, Ignat etc.

PATR-, v. PATRO-.~onim (v. -onim), s. n., nume de familie; ~onimic (v. -onimic), adj., s. n., (nume) format de la numele tatălui cu ajutorul unui sufix special.

Sinonime

PATRONIMIC s. v. nume de familie.

PATRONIMIC s. nume de familie, (înv. și reg.) poreclă.

Intrare: patronimic (adj.)
patronimic1 (adj.) adjectiv neutru
  • silabație: pa-tro-ni-mic info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patronimic
  • patronimicul
  • patronimicu‑
  • patronimică
  • patronimica
plural
  • patronimici
  • patronimicii
  • patronimice
  • patronimicele
genitiv-dativ singular
  • patronimic
  • patronimicului
  • patronimice
  • patronimicei
plural
  • patronimici
  • patronimicilor
  • patronimice
  • patronimicelor
vocativ singular
plural
Intrare: patronimic (nume)
patronimic2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: pa-tro-ni-mic info
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patronimic
  • patronimicul
plural
  • patronimice
  • patronimicele
genitiv-dativ singular
  • patronimic
  • patronimicului
plural
  • patronimice
  • patronimicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

patronimic, patronimicăadjectiv neutru

  • 1. (Despre numele cuiva) De familie. MDA2 DLRLC
    • 1.1. (în) sintagmă Nume patronimic = nume pe care îl poartă (după tată) toți membrii unei familii; nume de familie. DEX '09 DEX '98 DN NODEX
      • format_quote Își purta numele său patronimic, nume în mare vază pe atunci. HOGAȘ, DR. II 53. DLRLC
  • 2. Format din numele tatălui cu ajutorul unui sufix special. DLRLC NODEX DETS
    • 2.1. (în) sintagmă Nume patronimic = nume astfel format, dat membrilor unei familii. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Heraclizi este numele patronimic al descendenților lui Hercule. DLRLC
    • 2.2. (în) sintagmă Sufix patronimic = sufix cu ajutorul căruia se formează numele de familie. DEX '09
  • 3. în Antichitate Comun tuturor descendenților aceluiași strămoș (ilustru). MDN '00
  • 4. Care este dat membrilor unei familii. MDA2
etimologie:

patronimic, patronimicesubstantiv neutru

  • 1. Nume de familie. MDA2 DN MDN '00
  • 2. Nume după tată, format cu ajutorul unui sufix special, care este dat membrilor unei familii. MDA2 DN DETS
  • 3. în Antichitate Nume comun tuturor descendenților aceluiași strămoș (ilustru). MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.