PATRONÍMIC, patronimice, adj. (În sintagmele) Nume patronimic (și substantivat, n.) = a) nume pe care îl poartă (după tată) toți membrii unei familii; nume de familie; b) (la unele popoare) nume dat membrilor unei familii și format de la numele tatălui cu ajutorul unui sufix special. Sufix patronimic = sufix cu ajutorul căruia se formează numele de familie. – Din fr. patronymique.

patronimic, ~ă sn, a [At: BARCIANU / Pl: ~ice / E: fr patronymique] 1-2 (Șîs Nume ~) (Nume) de familie. 3-4 (La unele popoare) (Nume după tată, format cu ajutorul unui sufix special) care este dat membrilor unei familii.

PATRONÍMIC, patronimice, adj. (În sintagma) Nume patronimic (și substantivat, n.) = a) nume pe care îl poartă (după tată) toți membrii unei familii; nume de familie; b) (la unele popoare) nume dat membrilor unei familii și format de la numele tatălui cu ajutorul unui sufix social. – Din fr. patronymique.

PATRONÍMIC, -Ă, patronimici, -e, adj. (Despre numele cuiva) 1. De familie. Își purta numele său patronimic, nume în mare vază pe atunci. HOGAȘ, DR. II 53. 2. (La vechii greci) Format din numele tatălui cu ajutorul unui sufix special. Heraclizi este numele patronimic al descendenților lui Hercule.

PATRONÍMIC adj. (și s.n.) Nume patronimic = a) (la vechii greci) nume format de la numele tatălui cu ajutorul unui sufix special; b) (la unele popoare) nume de familie. [Cf. fr. patronymique, lat. patronymicus, gr. patronymikos].

PATRONÍMIC I. adj., s. n. (ant.) (nume) comun tuturor descendenților aceluiași strămoș (ilustru). II. s. n. patronim. (< fr. patronymique, lat. patronymicus)

PATRONÍMIC ~ce adj. și substantival 1): Nume ~ nume pe care îl poartă (dupa tată) toți membrii unei familii. 2) (la unele popoare) Nume dat membrilor unei familii, format de la numele tatălui cu ajutorul unui sufix. /<fr. patronymique

patronimic a. și n. nume de familie, în opozițiune cu prenumele și supra-numele: numele patronimice românești se termină în escu sau eanu, ca Popescu, Nicoleanu.

*patronímic, -ă adj. (vgr. patronymikós, d. patér, patrós, tată, și ónoma, nume). Nume patronimic, care se derivă dintr’un nume propriŭ și care e comun descendenților unuĭ strămoș: „Eraclizĭ” era numele patronimic al descendenților luĭ Ercule. Nume de familie (în opoz. cu prenume, nume de botez).

patronimic² (desp. pa-tro-) s. n., pl. patronimice

patronimic¹ (desp. pa-tro-) adj. m. (sufix ~); f. pl. patronimice

!patronimic¹ (sufix ~) (pa-tro-) adj. m.; pl. f. patronimice

!patronimic² (pa-tro-) s. n., pl. patronimice

patronímic adj. n., s. n. (sil. mf. patr-), pl. patronímice

PATRONÍMIC s. v. nume de familie.

PATRONIMIC s. nume de familie, (înv. și reg.) poreclă.

PATRONÍMIC s. n. (< adj. patronimic, -ă, cf. fr. patronymique, lat. patronymicus, gr. patronymikos): nume de familie; nume pe care-l poartă după tată toți membrii unei familii, ca de exemplu Oprea, Niculescu, Manoliu, Guțu, Vișan, Stere, Ignat etc.

PATRONÍMIC, -Ă adj. (cf. fr. patronymique, lat. patronimicus, gr. patronymikos): în sintagma nume patronimic (v.).