ex-patriarh sm [At: EMINESCU, O. XIV, 151 / S și: (înv) exp~ / Pl: ~i / E: ex- + patriarh] Fost patriarh.

patriaj sm vz patriarh

patriarc sm vz patriarh

patriarh sm [At: CORESI, EV. 224 / P: ~tri-arh / V: (îrg) ~rc (Pl: ~rci, ~ierci), (reg) ~aj (Pl: ~ieji) / S și: ~rch / Pl: ~i, (îrg) ~rși, (înv) ~ierhi, (reg) ~ierși / E: slv патриꙝръхъ, ngr πατριάρχος] 1 Fiecare dintre strămoșii mitici ai omenirii înfățișați în Biblie ca șefi ereditari, spirituali și politici, ai unor mari familii gentilice ebraice. 2 (Pex) Personaj venerabil din Biblie. 3 Șef de familie în faza superioară a orânduirii gentilice. 4 (Pex) Bătrân venerabil cu numeroși descendenți. 5-6 (Fig) Întemeietor (din vechime sau) în vârstă al unei doctrine, al unei concepții etc. 7-8 (Fig) (Îndrumător sau) inițiator în vârstă și cu foarte mare experiență într-un domeniu spiritual. 9 Cel mai înalt rang în ierarhia unora dintre bisericile ortodoxe sau eterodoxe autocefale. 10 Persoană care deține rangul de patriarh (9). corectat(ă)

patriarhie sf [At: MOXA, 380/1 / V: (înv) ~rșie, ~ierhie^[1], ~ierșie / S și: ~rch~ / P: ~tri-ar~ / Pl: ~ii / E: slv патриꙝръхиꙝ, ngr πατριαρχία] 1 (Înv) Funcție de patriarh (9). 2 (Îdt) Patriarhat (2). 3 Timp cât își exercită funcția un patriarh (10). 4 Organizație bisericească ortodoxă sau eterodoxă autocefală, condusă de un patriarh (9). 5 Sediu al patriarhiei (4) Si: (rar) patriarhat (1). 6 Biserică centrală a unei patriarhii (4). 7 Biserică unde slujește un patriarh (9). corectat(ă)

patriarșie sf vz patriarhie

patrierhie^[1] sf vz patriarhie corectat(ă)

patrierșie sf vz patriarhie

PATRIARH, patriarhi, s. m. 1. Cleric care deține cea mai înaltă treaptă în ierarhia bisericii creștine ortodoxe dintr-o țară sau, altădată, din mai multe țăii; șeful unei patriarhii. Mitropoliții, la înscăunarea lor, luase drept obicei a cere și încuviințarea patriarhului de Constantinopol. NEGRUZZI, S. I 241. 2. Bărbat mai în vîrstă cu rol de șef al familiei în societatea gentilică. ♦ Fig. Bătrîn venerabil, cu numeroși descendenți. Fiecare, privindu-l, gîndea cu jind la viața acestui patriarh, așa de iubit și ocrotit de fii și de nepoți. ANGHEL, PR. 62. [Leul] înfrînt de greutatea unor ani de patriarh.. S-afunda în maiestatea morții sale de monarh. MACEDONSKI, O. I 118. 3. (În Vechiul Testament) Fiecare dintre capii de familie, conducători (spirituali și politici) ai poporului evreu, predecesori ai lui Moise. Patriarhul Abraham. Patriarhul Iacob. ▭ Numele patriarhilor s-au întîlnit cu meditarea și ținerea mea de minte. GALACTION, O. I 12. Chipul lui grav, cu barba de patriarh, mi-a apărut deodată în minte. BART, S. M. 43.

PATRIARHIE, patriarhii, s. f. 1. Organizație administrativă bisericească condusă de un patriarh. 2. Reședința unui patriarh. 3. Biserica centrală a unei patriarhii (1). De-acolo a ieșit Chiru de la biserica Enei... care mai în urmă a ajuns cîntăreț în strana din dreapta la patriarhie. GHICA, S. 56.

PATRIARH ~i m. 1) (folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Slujitor al cultului având cel mai înalt grad în ierarhia bisericii ortodoxe autocefale. 2) Cap al bisericii ortodoxe într-o țară. 3) Bărbatul cel mai în vârstă al unei familii din societatea gentilică. 4) Căpetenie a unei ginți. 5) fig. Persoană în etate cu multe merite și cu mulți discipoli într-un domeniu de activitate. [Sil. -tri-arh] /<sl. patrijarhu, ngr. patriárhis

PATRIARHIE ~i f. 1) Unitate administrativă bisericească supremă având în frunte un patriarh. 2) Reședința unui patriarh. 3) Biserica centrală a acestei unități administrative. [G.-D. patriarhiei] /<sl. patrijárhija, ngr. patriarhia

patriarh m. 1. nume dat mai multor personaje sfinte în Vechiul-Testament, a căror vieață fu foarte lungă; 2. titlul capului Bisericii ortodoxe; 3. fig. bătrân respectabil care trăiește în mijlocul unei familii numeroase.

patriarhie f. 1. demnitate de patriarh; 2. țară supusă jurisdicțiunii sale; 3. palatul unde rezidă patriarhul.

patriárh m. (mgr. patriárhis, vgr. -árhes, d. patér, tată, și arhé, domnie; vsl. patriĭarhŭ. Pl. vechĭ era -arșĭ). În vechiŭ Testament, nume dat primilor șefĭ aĭ familiiĭ. Fig. Bătrîn venerabil înconjurat de o numeroasă familie. Titlu dat altă-dată unor episcopĭ fruntașĭ catolicĭ și chear azĭ unora: patriarhu din Lisbona. Titlu dat șefilor bisericiĭ ortodoxe și ale altor comunitățĭ creștineștĭ. – După Geneză, de la crearea lumiĭ pînă la diluviŭ aŭ fost zece patriarhĭ, dintre care principaliĭ aŭ fost: Adam, Sit, Enos, Matusalem și Noe. Eĭ credeaŭ în unitatea luĭ Dumnezeŭ, în crearea lumiĭ, în căderea omuluĭ, în venirea Mîntuitoruluĭ și observaŭ principalele poruncĭ ale Decaloguluĭ. – Patriarhiĭ șefĭ aĭ bisericiĭ ortodoxe îs cincĭ: unu la Constantinopole (cel maĭ însemnat) și cîte unu la Efes, Antiohia, Ĭerusalim și Alexandria. Astăzĭ aŭ și Româniĭ un patriarh în Bucureștĭ, Sîrbiĭ unu la Carloviț și Armeniĭ unu la Constantinopole. V. preut.

patriarhíe f. (mgr. patriarhia, vsl. -arhiĭa). Autoritatea de patriarh biblic: a trăi supt patriarhie. Demnitatea de patriarh bisericesc. Timpu cît funcționează un patriarh: în timpu patriarhiĭ luĭ. Sediu, cancelaria patriarhuluĭ: mă duc la patriarhie. Teritoriu supus patriarhuluĭ: patriarhia Antiohiiĭ. – Fals patriarhat (fr. patriarchat), ca și primariat îld. primărie, demnitate de primar.

patriarh (desp. pa-tri-arh) s. m., pl. patriarhi

patriarhie (desp. pa-tri-ar-) s. f., art. patriarhia, g.-d. art. patriarhiei; pl. patriarhii, art. patriarhiile (desp. -hi-i-)

patriarh (pa-tri-arh) s. m., pl. patriarhi

patriarhie (pa-tri-ar-) s. f., art. patriarhia, g.-d. art. patriarhiei; pl. patriarhii, art. patriarhiile

patriarh s. m. (sil. -tri-arh), pl. patriarhi

patriarhie s. f. (sil. -tri-ar-), art. patriarhia, g.-d. art. patriarhiei; pl. patriarhii, art. patriarhiile

patriah, -hi.

patriarh (patriarhi), s. m. – 1. Șeful bisericii ortodoxe. – 2. Personaj venerabil din Biblie. – Mr. pătriarhu. Mgr. πατριάρχης (Murnu 43), parțial prin intermediul sl. patrijarchŭ (cf. Vasmer, Gr., 113). – Der. patriarhie, s. f. (funcție de patriarh; catedrală patriarhală), din mgr. πατριαρχεία, cf. sl. patrijarchia; patriarhal, adj., din fr. patriarcal; patriarhalitate, s. f. (aspect patriarhal); patriarșesc, adj. (înv., de patriarh).

patriarh, patriarhi și (înv.) patrierhi s. m. 1. Cel mai înalt grad în ierarhia unora dintre Bisericile ortodoxe (sau eterodoxe) autocefale; persoană care deține acest rang. ◊ Patriarh ecumenic = titlul patriarhului de la Constantinopol. ◊ Patriarhul Bis. Ortodoxe Române = întâiul-stătător între ierarhii Bis. Ortodoxe Române. Poartă ca semn distinctiv două engolpioane și o cruce, culion și camilafcă albă cu cruce. 2. (În Vechiul Testament) Titlu dat lui Avraam, Isac și Iacov, precum și celor 12 fii ai lui Iacov, ca părinți ai semințiilor descendente din aceștia, conducători spirituali și politici, predecesori ai lui Moise; p. ext. nume dat unor personaje venerabile din Biblie. ♦ Bătrân venerabil, cu numeroși descendenți. [Var.: patriarc s. m.] – Din sl. patrijarhŭ, gr. patriarhis.

patriarhie, patriarhii s. f. 1. (Înv.) Demnitatea sau funcția de patriarh (1); patriarhat (1). 2. Organizație bisericească ortodoxă (sau eterodoxă) autocefală, condusă de un patriarh; sediul acestei organizații; (rar) patriarhat (1). ♦ Patriarhia Română = instituția centrală a Bis. Ortodoxe Române, autocefală și unitară, instituită prin „Legea pentru ridicarea scaunului arhiepiscopal și mitropolitan al Ungrovlahiei, ca primat al României, la rangul de scaun patriarhal”, promulgată la 23 februarie 1925 și recunoscută prin tomosul patriarhului ecumenic Vasile II din 30 iulie 1925. Sub raport canonic și administrativ, cuprinde: 4 mitropolii, 5 arhiepiscopii și 8 episcopii, ca eparhii în țară, iar peste hotare: Arhiepiscopia misionară ortodoxă română din S.U.A. și Canada, cu sediul la Detroit (Michigan), Arhiepiscopia ortodoxă pentru Europa centrală și occidentală, cu sediul la Paris (ambele cuprinzând 29 de parohii ortodoxe), Vicariatul ortodox român de la Vîrșeț (Iugoslavia) și Vicariatul ortodox român de la Gyula (Ungaria). Are sediul la București. 3. Biserica centrală a unei patriarhii. [Var.: (înv.) patriarsie, patrierhie s. f.] – Din sl. patrijarhija, gr. patriarhia.

PATRIÁRH (< ngr., sl.; {s} gr. patriarkhes „șef de familie”) s. m. 1. Șef de familie în faza superioară a comunității gentilice (patriarhatul). ♦ Fig. Bătrân, venerabil. ♦ Fig. Persoană în vârstă, cu multă experiență într-un domeniu spiritual. ◊ Patriarhii biblici = (în „Vechiul Testament”) Șefi ai unor mari familii gentilice și conducători ereditari ai poporului evreu înainte de Moise (Avraam, Isac și Iacov, precum și cei 12 fii ai lui Iacov). 2. Cel mai mare rang în ierarhia unora dintre bisericile ortodoxe autocefale. ◊ P. ecumenic = titlul patriarhului de la Constantinopol. ♦ Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române = întâiul stătător între ierarhii Bisericii Ortodoxe Române, având ca semn distinctiv două engolpioane, o cruce, culion, camilafcă cu cruce și veșminte albe. Patriarhii Bisericii Ortodoxe Române: Miron Cristea (1925-1939), Nicodim Munteanu (1939-1948), Iustinian Marina (1948-1977), Iustin Moisescu (1977-1986), Teoctist Arăpașu (1986-2007), Daniel Ciobotea (din 2007). ♦ Titlu onorific al unor episcopi catolici (ex. din Lisabona, Roma, Veneția, Ierusalim) și al conducătorilor Bisericilor Coptă, Ethiopiană, Armeană etc.

PATRIARHIE s. (BIS.) (rar) patriarhat. (~ din București.)

PATRIARHIE s. (BIS.) (rar) patriarhat. (~ din București.)