patașcă¹ sf [At: NECULCE, L. 74 / V: (reg) păt~ / Pl: ~ște, pătăști, ~asti / E: ns cf ucr, rs тачка] 1 (Mol; Buc) Targă pentru transportat materiale. 2 (Mol) Brancardă. 3 (Mol) Năsălie. 4 (Mol) Dric. 5 (Mol) Roabă. 6 (Mol) Platformă de scânduri care formează fundul căruței. 7 (Reg) Corlată la car sau la căruță. 8 (Reg) Loitră la car sau la căruță. 9 (Reg) Fiecare dintre drugii care se leagă la laturile unui autovehicul imobilizat în noroi, zăpadă etc., pentru a putea fi scos cu ajutorul animalelor de tracțiune. 10 (Rar) Platformă folosită ca șa pentru femei. 11 (Reg) Tașcă. 12 (Reg) Fiecare dintre cele două lemne între care stă animalul când este potcovit. 13 (Trs; îf pătașcă) Colțunași cu griș. 14 (Bot; reg; lpl) Dediței de pădure (Anemone silvestris).

patașcă² sf [At: CHIRIȚESCU, GR. 182 / V: pătacică^[1] / Pl: ~ște / E: rs пятачка (G lui пятачок)] Veche monedă austriacă de argint, care a circulat și în țările române Si: pitac.

PATÁȘCĂ¹, pataște, s. f. (Mold.) 1. Car mortuar, dric. 2. Targă. Pe dinaintea flăcăilor trudiți, în liniștea mare ce se întinsese deodată, trecu cea din urmă patașcă albă, cu cel din urmă rănit. SADOVEANU, O. VI 25.- Pl. și: pătăști.

PATÁȘCĂ², patașce, s. f. Monedă veche de argint; patacă. V. bumașcă. Am fost la doctor și-am scos certificat. Mi-a luat doctorul o patașcă, bașca timbrele și hîrtiile. STANCU, D. 259. Plăti Izvoreanului... două patașce, trei sfanți și o firfirică. CHIRIȚESCU, GR. 182.

PATÁȘCĂ², pataște, s. f. (Reg.) 1. Car mortuar, dric. 2. Targă. [Pl. și: pătăști]

PATÁȘCĂ¹ s. f. Patacă.

PATAȘCĂ s. f. (Mold .) Targă; brancardă. Boierii... au făcut pătăști și au fugit pe potică, în Țara Ungurească. NECULCE. Craiul șvezesc ... în pătașcă, că era rănit de mai înainte ... într-un picior. PSEUDO-MUSTE. Etimologie: cf. rus., ucr. tačka.

patașcă f. pat de mort: patașca e dricul pentru cei avuți, năsălia pentru cei sărmani.

patáșcă f., pl. ște, șce și pătăștĭ (fr. [d. sp.] patache, f., șalupă de poliție saŭ de vamă în porturĭ, birjă proastă. Cp. cu caleașcă, d. fr. calèche, și cu barabaftă). Est. Trăsură de dus morțiĭ, car funebru (dric, droagă). Nord. Targă. Roabă, tărăboanță.

pătaci^[1] sf vz patașcă²

pătașcă sf vz patașcă¹

patașcă s. f., g.-d. art. pataștei; pl. pataște

patașcă s. f., g.-d. art. pataștei; pl. pataște

patáșcă (mijloc de transport, tașcă, monedă) s. f., g.-d art. patáștei; pl. patáște

patașcă (brancardă, monedă) s. f., pl. pătăști (pataște)

PATÁȘCĂ s. v. brancardă, car funebru, car funerar, car mortuar, corlată, dric, năsălie, targă, tașcă.

PATÁȘCĂ s. pitac. (Moneda austriacă numită ~.)

PATAȘCĂ s. pitac. (Moneda austriacă numită ~.)

patașcă s. v. BRANCARDĂ. CAR FUNEBRU. CAR FUNERAR. CAR MORTUAR. CORLATĂ. DRIC. NĂSĂLIE. TARGĂ. TAȘCĂ.

patáșcă¹, patáște, s.f. (reg.) 1. numele mai multor mijloace de transport sau al unor părți componente ale acestora (targă, brancardă, năsălie, dric, roabă, fundul căruței, corlată la car, loitră, drug, șa, tașcă etc.). 2. (la pl.) colțunași umpluți cu griș. 4. dedițel de pădure.