2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PATÁȘCĂ1, pataște, s. f. (Reg.) 1. Numele mai multor mijloace (rudimentare) de transport sau al unor părți componente ale acestora. 2. Năsălie; dric. 3. Tașcă. [Var.: pătáșcă s. f.] – Cf. tașcă.

PATÁȘCĂ1, pataște, s. f. (Reg.) 1. Numele mai multor mijloace (rudimentare) de transport sau al unor părți componente ale acestora. 2. Năsălie; dric. 3. Tașcă. [Var.: pătáșcă s. f.] – Cf. tașcă.

PATÁȘCĂ2, pataște, s. f. (Înv.) Pitac2. – Din rus. patacka.

PATÁȘCĂ2, pataște, s. f. (Înv.) Pitac2. – Din rus. patacka.

patașcă1 sf [At: NECULCE, L. 74 / V: (reg) păt~ / Pl: ~ște, pătăști, ~asti / E: ns cf ucr, rs тачка] 1 (Mol; Buc) Targă pentru transportat materiale. 2 (Mol) Brancardă. 3 (Mol) Năsălie. 4 (Mol) Dric. 5 (Mol) Roabă. 6 (Mol) Platformă de scânduri care formează fundul căruței. 7 (Reg) Corlată la car sau la căruță. 8 (Reg) Loitră la car sau la căruță. 9 (Reg) Fiecare dintre drugii care se leagă la laturile unui autovehicul imobilizat în noroi, zăpadă etc., pentru a putea fi scos cu ajutorul animalelor de tracțiune. 10 (Rar) Platformă folosită ca șa pentru femei. 11 (Reg) Tașcă. 12 (Reg) Fiecare dintre cele două lemne între care stă animalul când este potcovit. 13 (Trs; îf pătașcă) Colțunași cu griș. 14 (Bot; reg; lpl) Dediței de pădure (Anemone silvestris).

patașcă2 sf [At: CHIRIȚESCU, GR. 182 / V: pătacică[1] / Pl: ~ște / E: rs пятачка (G lui пятачок)] Veche monedă austriacă de argint, care a circulat și în țările române Si: pitac.

  1. Referința încrucișată recomandă varianta de față în forma: pătaci. Nu este clar care formă este cea corectă. Posibil ca aceasta din urmă să fie incomplet tipărită — LauraGellner

PATÁȘCĂ1, pataște, s. f. (Mold.) 1. Car mortuar, dric. 2. Targă. Pe dinaintea flăcăilor trudiți, în liniștea mare ce se întinsese deodată, trecu cea din urmă patașcă albă, cu cel din urmă rănit. SADOVEANU, O. VI 25.- Pl. și: pătăști.

PATÁȘCĂ2, patașce, s. f. Monedă veche de argint; patacă. V. bumașcă. Am fost la doctor și-am scos certificat. Mi-a luat doctorul o patașcă, bașca timbrele și hîrtiile. STANCU, D. 259. Plăti Izvoreanului... două patașce, trei sfanți și o firfirică. CHIRIȚESCU, GR. 182.

PATÁȘCĂ2, pataște, s. f. (Reg.) 1. Car mortuar, dric. 2. Targă. [Pl. și: pătăști]

PATAȘCĂ s. f. (Mold .) Targă; brancardă. Boierii... au făcut pătăști și au fugit pe potică, în Țara Ungurească. NECULCE. Craiul șvezesc ... în pătașcă, că era rănit de mai înainte ... într-un picior. PSEUDO-MUSTE. Etimologie: cf. rus., ucr. tačka.

patașcă f. pat de mort: patașca e dricul pentru cei avuți, năsălia pentru cei sărmani.

patáșcă f., pl. ște, șce și pătăștĭ (fr. [d. sp.] patache, f., șalupă de poliție saŭ de vamă în porturĭ, birjă proastă. Cp. cu caleașcă, d. fr. calèche, și cu barabaftă). Est. Trăsură de dus morțiĭ, car funebru (dric, droagă). Nord. Targă. Roabă, tărăboanță.

PĂTÁȘCĂ s. f. v. patașcă1.

PĂTÁȘCĂ s. f. v. patașcă1.

pătaci[1] sf vz patașcă2

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită: pătacică. Nu este clar care formă este cea corectă. Se pare că aici, această variantă este tipărită incomplet — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

patáșcă s. f., g.-d. art. patáștei; pl. patáște

patáșcă (mijloc de transport, tașcă, monedă) s. f., g.-d art. patáștei; pl. patáște

patașcă (brancardă, monedă) s. f., pl. pătăști (pataște)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PATÁȘCĂ s. v. brancardă, car funebru, car funerar, car mortuar, corlată, dric, năsălie, targă, tașcă.

PATÁȘCĂ s. pitac. (Moneda austriacă numită ~.)

PATAȘCĂ s. pitac. (Moneda austriacă numită ~.)

arată toate definițiile

Intrare: patașcă (monedă)
patașcă1 (pl. -ște) substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patașcă
  • patașca
plural
  • pataște
  • pataștele
genitiv-dativ singular
  • pataște
  • pataștei
plural
  • pataște
  • pataștelor
vocativ singular
plural
pătașcă substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătașcă
  • pătașca
plural
  • pătaște
  • pătaștele
genitiv-dativ singular
  • pătaște
  • pătaștei
plural
  • pătaște
  • pătaștelor
vocativ singular
plural
patașcă2 (pl. pătăști) substantiv feminin
substantiv feminin (F92)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patașcă
  • patașca
plural
  • pătăști
  • pătăștile
genitiv-dativ singular
  • pătăști
  • pătăștii
plural
  • pătăști
  • pătăștilor
vocativ singular
plural
patașcă3 (pl. -șce) substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patașcă
  • patașca
plural
  • patașce
  • patașcele
genitiv-dativ singular
  • patașce
  • patașcei
plural
  • patașce
  • patașcelor
vocativ singular
plural
Intrare: patașcă (targă)
patașcă1 (pl. -ște) substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patașcă
  • patașca
plural
  • pataște
  • pataștele
genitiv-dativ singular
  • pataște
  • pataștei
plural
  • pataște
  • pataștelor
vocativ singular
plural
pătașcă substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătașcă
  • pătașca
plural
  • pătaște
  • pătaștele
genitiv-dativ singular
  • pătaște
  • pătaștei
plural
  • pătaște
  • pătaștelor
vocativ singular
plural
patașcă2 (pl. pătăști) substantiv feminin
substantiv feminin (F92)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patașcă
  • patașca
plural
  • pătăști
  • pătăștile
genitiv-dativ singular
  • pătăști
  • pătăștii
plural
  • pătăști
  • pătăștilor
vocativ singular
plural
patașcă3 (pl. -șce) substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patașcă
  • patașca
plural
  • patașce
  • patașcele
genitiv-dativ singular
  • patașce
  • patașcei
plural
  • patașce
  • patașcelor
vocativ singular
plural

patașcă (monedă)

  • 1. învechit Pitac.
    exemple
    • Am fost la doctor și-am scos certificat. Mi-a luat doctorul o patașcă, bașca timbrele și hîrtiile. STANCU, D. 259.
      surse: DLRLC
    • Plăti Izvoreanului... două patașce, trei sfanți și o firfirică. CHIRIȚESCU, GR. 182.
      surse: DLRLC

etimologie:

patașcă (targă) pătașcă regional

  • 1. Numele mai multor mijloace (rudimentare) de transport sau al unor părți componente ale acestora.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: targă attach_file un exemplu
    exemple
    • Pe dinaintea flăcăilor trudiți, în liniștea mare ce se întinsese deodată, trecu cea din urmă patașcă albă, cu cel din urmă rănit. SADOVEANU, O. VI 25.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • cf. tașcă
    surse: DEX '98 DEX '09