opțiuni
  • info

16 definiții pentru patașcă (targă)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PATAȘCĂ1, pataște, s. f. (Reg.) 1. Numele mai multor mijloace (rudimentare) de transport sau al unor părți componente ale acestora. 2. Năsălie; dric. 3. Tașcă. [Var.: pătașcă s. f.] – Cf. tașcă.

PATAȘCĂ1, pataște, s. f. (Reg.) 1. Numele mai multor mijloace (rudimentare) de transport sau al unor părți componente ale acestora. 2. Năsălie; dric. 3. Tașcă. [Var.: pătașcă s. f.] – Cf. tașcă.

patașcă1 sf [At: NECULCE, L. 74 / V: (reg) păt~ / Pl: ~ște, pătăști, ~asti / E: ns cf ucr, rs тачка] 1 (Mol; Buc) Targă pentru transportat materiale. 2 (Mol) Brancardă. 3 (Mol) Năsălie. 4 (Mol) Dric. 5 (Mol) Roabă. 6 (Mol) Platformă de scânduri care formează fundul căruței. 7 (Reg) Corlată la car sau la căruță. 8 (Reg) Loitră la car sau la căruță. 9 (Reg) Fiecare dintre drugii care se leagă la laturile unui autovehicul imobilizat în noroi, zăpadă etc., pentru a putea fi scos cu ajutorul animalelor de tracțiune. 10 (Rar) Platformă folosită ca șa pentru femei. 11 (Reg) Tașcă. 12 (Reg) Fiecare dintre cele două lemne între care stă animalul când este potcovit. 13 (Trs; îf pătașcă) Colțunași cu griș. 14 (Bot; reg; lpl) Dediței de pădure (Anemone silvestris).

PATAȘCĂ1, pataște, s. f. (Mold.) 1. Car mortuar, dric. 2. Targă. Pe dinaintea flăcăilor trudiți, în liniștea mare ce se întinsese deodată, trecu cea din urmă patașcă albă, cu cel din urmă rănit. SADOVEANU, O. VI 25.- Pl. și: pătăști.

PATAȘCĂ2, pataște, s. f. (Reg.) 1. Car mortuar, dric. 2. Targă. [Pl. și: pătăști]

PATAȘCĂ s. f. (Mold .) Targă; brancardă. Boierii... au făcut pătăști și au fugit pe potică, în Țara Ungurească. NECULCE. Craiul șvezesc ... în pătașcă, că era rănit de mai înainte ... într-un picior. PSEUDO-MUSTE. Etimologie: cf. rus., ucr. tačka.

patașcă f. pat de mort: patașca e dricul pentru cei avuți, năsălia pentru cei sărmani.

patáșcă f., pl. ște, șce și pătăștĭ (fr. [d. sp.] patache, f., șalupă de poliție saŭ de vamă în porturĭ, birjă proastă. Cp. cu caleașcă, d. fr. calèche, și cu barabaftă). Est. Trăsură de dus morțiĭ, car funebru (dric, droagă). Nord. Targă. Roabă, tărăboanță.

PĂTAȘCĂ s. f. v. patașcă1.

pătașcă sf vz patașcă1

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

patașcă s. f., g.-d. art. pataștei; pl. pataște

patașcă s. f., g.-d. art. pataștei; pl. pataște

patașcă (mijloc de transport, tașcă, monedă) s. f., g.-d art. pataștei; pl. pataște

patașcă (brancardă, monedă) s. f., pl. pătăști (pataște)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PATAȘCĂ s. v. brancardă, car funebru, car funerar, car mortuar, corlată, dric, năsălie, targă, tașcă.

patașcă s. v. BRANCARDĂ. CAR FUNEBRU. CAR FUNERAR. CAR MORTUAR. CORLATĂ. DRIC. NĂSĂLIE. TARGĂ. TAȘCĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

patașcă1, pataște, s.f. (reg.) 1. numele mai multor mijloace de transport sau al unor părți componente ale acestora (targă, brancardă, năsălie, dric, roabă, fundul căruței, corlată la car, loitră, drug, șa, tașcă etc.). 2. (la pl.) colțunași umpluți cu griș. 4. dedițel de pădure.

Intrare: patașcă (targă)
patașcă1 (pl. -ște) substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patașcă
  • patașca
plural
  • pataște
  • pataștele
genitiv-dativ singular
  • pataște
  • pataștei
plural
  • pataște
  • pataștelor
vocativ singular —
plural —
pătașcă substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătașcă
  • pătașca
plural
  • pătaște
  • pătaștele
genitiv-dativ singular
  • pătaște
  • pătaștei
plural
  • pătaște
  • pătaștelor
vocativ singular —
plural —
patașcă2 (pl. pătăști) substantiv feminin
substantiv feminin (F92)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patașcă
  • patașca
plural
  • pătăști
  • pătăștile
genitiv-dativ singular
  • pătăști
  • pătăștii
plural
  • pătăști
  • pătăștilor
vocativ singular —
plural —
patașcă3 (pl. -șce) substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patașcă
  • patașca
plural
  • patașce
  • patașcele
genitiv-dativ singular
  • patașce
  • patașcei
plural
  • patașce
  • patașcelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

patașcă, pataștesubstantiv feminin

regional
  • 1. Numele mai multor mijloace (rudimentare) de transport sau al unor părți componente ale acestora. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: targă
    • format_quote Pe dinaintea flăcăilor trudiți, în liniștea mare ce se întinsese deodată, trecu cea din urmă patașcă albă, cu cel din urmă rănit. SADOVEANU, O. VI 25. DLRLC
  • 2. Dric, năsălie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dric năsălie
  • 3. Tașcă. DEX '09 DEX '98
    sinonime: tașcă
etimologie:
  • cf. tașcă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.