3 intrări
54 de definiții

Explicative DEX

PASA, pasez, vb. I. Tranz. 1. (Sport) A trimite mingea unui coechipier. 2. (Fam.) A da sau a ceda cuiva ceva; a face să ajungă sau să treacă în mâna altuia, a transmite altuia. 3. A trece prin sită fructe sau legume; a zdrobi, a mărunți. – Din fr. passer.

PĂSA2, pers. 3 pasă, vb. I. Intranz. 1. (Înv.) A merge, a se duce. 2. (Pop. și fam., cu valoare de îndemn sau de avertisment) Încearcă să..., îndrăznește de..., caută de... – Lat. *passare.

PĂSA2, pers. 3 pasă, vb. I. Intranz. 1. (Înv.) A merge, a se duce. 2. (Pop. și fam., cu valoare de îndemn sau de avertisment) Încearcă să..., îndrăznește de..., caută de... – Lat. *passare.

PĂSA1, pers. 3 pasă, vb. I. Intranz. 1. Unipers. (De obicei construit cu dativul) A simți neliniște, a se îngrijora. 2. (Înv. și pop.) A cântări sau a atârna greu; a se lăsa greu (peste ceva). ♦ Unipers. (Construit cu dativul) A simți greutatea unui lucru sau a unei situații, a suporta cu greutate ceva neplăcut. – Lat. pensare.

PĂSA1, pers. 3 pasă, vb. I. Intranz. 1. Unipers. (De obicei construit cu dativul) A simți neliniște, a se îngrijora. 2. (Înv. și pop.) A cântări sau a atârna greu; a se lăsa greu (peste ceva). ♦ Unipers. (Construit cu dativul) A simți greutatea unui lucru sau a unei situații, a suporta cu greutate ceva neplăcut. – Lat. pensare.

pasa vt [At: ODOBESCU, ap. CONTRIBUȚII, I, 121 / Pzi: ~sez / E: fr passer] 1-4 (Frm; fam) (A da sau) a ceda (pe timp limitat). 5 A face să ajungă în mâna cuiva. 6 (C. i. fructe sau legume) A trece prin sită. 7 (Pex) A zdrobi. 8 (Spt; c. i. mingea; fșa) A trimite unui coechipier.

păsa2 vi [At: COD. VOR. 120/17 / Pzi: 3 pasă, pas / Imt: pasă, pas, (Mar) pa / E: ml passare] 1 (Imt; îrg) A pleca Si: a se duce. 2 (Imt; îrg) A merge. 3 (Îe) Pas, Burdele, la surcele A pune pe alții să facă o treabă a cărei îndeplinire ne privește. 4-5 (D. oameni; ccd) A-i merge (bine sau) rău. 6 (Pfm; urmat de c „de”, „să”) Încearcă să... Si: (pop) caută de... 7 (Pfm; urmat de c „de”, „să”) Îndrăznește să...

păsa1 [At: PSALT. 54 / Pzi: păs, 2 peși, 3 pasă / Cj: să pese / Par: păsat, (reg) păsut / E: ml pensare] 1 vi (Îvp) A cântări sau a atârna greu. 2 vi (Îvp) A se lăsa greu peste ceva Si: a apăsa. 3 viu (Ccd) A suporta cu greutate un lucru sau o situație, a-i fi sau a-i cădea greu cuiva. 4 viu (Ccd) A-i pricinui cuiva neplăceri. 5 viu (Ccd; udp „de”) A simți o neliniște, o grijă supărătoare pentru ceva. 6 viu (Ccd; udp „de”) A nu rămâne indiferent la ceva. 7 viu (Ccd; udp „de”) A se îngrijora de ceva. 8-9 viu (Reg) A simți o durere (fizică) Si: a durea.

DUMNEZEU, † DUMNE(D)ZĂU sm. ⛪ 1 Ființa unică, supremă, fără început și fără sfîrșit, creatoare și stăpînitoare a tot ce există: de ’nceput au facut Dumnezău ceriul și pămîntul (BIBL.); Domnul ~; bunul ~; întrebuințat dese ori în exclamațiuni (de uimire, de spaimă, de durere, de desnădejde): Dumnezeule! sau Doamne Dumnezeule! 2 În multe locuțiuni și expresiuni caracteristice: pentru ~! exclamațiune de rugăminte stăruitoare sau de desnădejde: pentru ~! fie-ți milă, nu mă lăsa pe drumuri! pentru ~! ce-ai făcut? – pe ~! meu! sau ~! mi-e martor! formulă de jurămînt, de afirmațiune; – ce ~! exclamațiune de necaz, cînd nu-și poate cineva explica un lucru: dar ce ~! parc’au intrat în pămînt, unde să fie...? (CRG.); – să dea ~! urare de a se împlini ceea ce dorește cineva; de-ar da ~, dac’ar fi să se întîmple, să mi se împlinească dorința; cum dă ~, cum se întîmplă, cum se poate; cu ce dă ~, cu tot ce se poate, cu ce se nimerește; ce-a da ~! întîmple-se ce trebuie să se întîmple, fie ce o fi! să ne ținem bine, ne ziserăm între noi, și ce-a da ~! (GN.); – du-te cu ~, a) urare celui ce-și ia rămas bun de plecare; b) se zice cerșetorului căruia nu vrem sau nu putem să-i facem pomană; – mai de ~, mai de Doamne-ajută (👉 AJUTA II. 5); – din mila lui ~, prin grația lui ~, formula cu care suveranii afirmă că în puterea de la Dumnzeu; – a nu avea nici un ~, a nu fi nici un ~, a nu avea nici o noimă nici un rost, a nu fi bine făcut; – ~! știe sau știe ~, numai unul ~ știe, arată încurcătura ce avem de a explica ceea, de a ne da seamă de rostul unui lucru, unei întîmplări; de-o vrea ~, formulă prin care exprimăm nădejdea că se va întîmpla ceva dorit; acolo l-a bătut ~, acolo a rămas, nu s’a mai întors de acolo; – ► AJUTA II. 1, 2, AUZI I. 5, BATE I. 3, BICIU 3, BOU 2, BUN I. 21, 22, DEGET, DREPT III. 12, FERI, II. 1 FRICĂ, IERTA, LUMINA, MIEL, MÎNIE, MULȚUMI, NĂDEJDE, OM, ORBI, PĂCAT, PĂSA, PĂZI, PÎİNE, PLATĂ, RUGA, SÎN. ȘTIRE, UITA, VARGĂ, VEDEA. ZI 3 În nenumărate proverbe, din care pomenim cîteva, fără a le mai explica, înțelesul lor fiind destul de clar: de unde nu-i, nici ~ nu cere (sau nu poate lua); cînd îi dă ~, nici dracul n’are ce-i face; ~! dă tot la cel ce are mai mult; ~! îți dă, dar nu-ți bagă în gură sau ~! dă omului, dar în traistă nu-i bagă; ~! că e ~, și nu poate mulțumi toată lumea; numai ~! face voia la toți; mare e ~; mare e ~, dar meșter e și dracul; la ~! și n țara românească toate sînt cu putință; 👉 AMĂGI I. 1, APUCA I. 8, BARDĂ 1, BĂȚ 1, BOALĂ, BUN I. 21, 22, COLAC 1, DATOR, DREPT I. 6, FĂGĂDUI, GĂINĂ, GURĂ, 'ÎNGER, LĂSA, LEGE, MINTE, MÎNĂ, NOROC, 'OCHIU, POSTI, PUȚIN, SFÎNT, SPARGE, STĂPÎN, UMPLEA 4 Divinitate pagînă, zeu: deschide... o carte la care spuie despre dumnezei cei elinești (ISP.); se ruga de toți dumnezei să-și dea ajutor (CRG.) 5 🐙 BOUL-LUI- ~ 👉 BOU 10 6 🌿 PITA-LUI- ~ RÎȘCOV; SĂGEATA-LUI – ~ VERIGEL 7 💫 BRÎUL-LUI ~ 👉 BRÎU 8 [lat. dom (ĭne – deus)].

PASA, pasez, vb. I. Tranz. 1. (Sport) A trimite mingea unui coechipier. 2. (Fam.) A da sau a ceda cuiva ceva; a face să ajungă sau să treacă în mâna altuia, a transmite altuia. 3. A trece prin sită fructe sau legume; a zdrobi, a mărunți. – Din fr. passer.

PASA, pasez, vb. I. Tranz. 1. (Sport) A trece mingea unui coechipier. 2. (Franțuzism) A da sau a ceda (cuiva) un lucru; a face să ajungă sau să treacă în mîna altuia. Poți să-mi pasezi și mie o hîrtie de o sută, pînă iau chenzina de la teatru? C. PETRESCU, C. V. 55.

PĂSA2, pers. 3 pasă, vb. I. Intranz. 1. (Învechit) A merge, a se duce. Dar steaua pe nave lumina-și îndreaptă,. Și navele pasă acum spre noroc. ANGHEL, P. 76. Pasă ceata călătoare, Cînd pe noapte, cînd pe soare. ALECSANDRI, O. 129. Își îndeamnă calul inundat de spume. El de mult pe cale pasă rătăcind! id. P. III 151. 2. (La imperativ, cu valoare de interjecție, și în forma pas) a) Du-te, mergi. Pas, Grigoriță, de-ți primește prietinul și-l cinstește cu niște mere murate. SADOVEANU, N. P. 38. Pasă cu dumnezeu, fiica mea, și adu-ți aminte de învățăturile mele. ISPIRESCU, L. 13. Deci tu, hatmane, pasă ș-adună Din cetate cetele cele mai viteze. BUDAI-DELEANU, Ț. 233. b) (Urmat de o propoziție introdusă prin «de» sau, mai rar, prin «să») încearcă..., îndrăznește..., caută... Mai pasă de ține minte toate cele și acum așa, dacă te slujește capul, bade Ioane. CREANGĂ, A. 40. [Turcii] tratau pe domnii noștri ca pe niște zapcii, le trimeteau ordine scrise și verbale, ș-apoi pas să nu le fi urmat. GHICA, S. VI. Pas de cunoaște acum care-i boier și care nu-i. RUSSO, S. 17. – Imper. și: pas.

PĂSA1, pers. 3 pasă, vb. I. Intranz. 1. (Cu dativul, mai ales în construcții negative sau interogative retorice) A simți o neliniște, grijă, supărare; a se îngrijora; a avea grijă de... Din codru rupi o rămurea, Ce-i pasă codrului de ea? COȘBUC, P. I 153. De astăzi dar tu fă ce vrei, De astăzi nu-mi mai pasă Că cea mai dulce-ntre femei Mă lasă. EMINESCU, O. I 187. Nici mie nu-mi pasă de-ți pasă sau de nu-ți pasă.I ALECSANDRI, T. I 93. Și tu bade, crezi că eu Mă topesc de dorul tău? – Mîndră, de nu ți-ar păsa, Acum nu m-ai întreba! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 229. 2. A-i cădea, a-i atîrna (cuiva) greu. Cam pe urma tuturor, Vine Jița. smedioară: Pasă-i capul de parale, Urechiuși De cerceluși Și gîtul de mărgeluși. TEODORESCU, P. P. 54. – Formă gramaticală: prez. conj. să-mi pese (RETEGANUL, P. II 9, ISPIRESCU, L. 34).

PASA vb. I. tr. 1. (Sport) A trece mingea altui jucător din echipă. 2. (Fam.) A ceda, a transmite, a trece cuiva ceva. [< fr. passer].

PASA vb. tr. 1. a transmite cuiva ceva. 2. (sport) a trece mingea unui coechipier. (< fr. passer)

A PASA ~ez tranz. 1) (mingea) A trimite altui jucător din echipă (în timpul jocului). 2) (lucruri, bani etc.) A face să ajungă (direct sau indirect) la altcineva; a pune în posesia cuiva; a transmite. 3) (fructe sau legume) A zdrobi trecând printr-o sită. /<fr. passer

A PĂSA2 pers. 3 pasă intranz. înv. A se deplasa, părăsind locul inițial; a pleca; a se duce. ◊ Pasă! pleacă! du-te! mergi! /<lat. passare

A PĂSA1 pers. 3 pasă intranz. (de obicei în construcții negative sau interogative) A fi cuprins de grijă; a se neliniști; a se îngrijora. /<lat. pensare

pasă-mi-te adv. se vede, pare că: pasă-mi-te ea pierduse un oscior ISP. [De la a păsa cu finalul din gogeamite, lehamite].

păsa v. 1. (impersonal) a avea păs de ceva, a se interesa: nu-i pasă de nimic; 2. a se îngriji, a se teme: puțin îmi pasă. [Lat. PENSARE].

4) pas, a păsá v. intr. (lat. passare, d. passus, pas; it. passare, pv. sp. pasar, fr. passer, pg. passar, a trece. V. pășesc). Vechĭ. Numaĭ pasă, păsăm, păsațĭ, mergĭ, să mergem, mergeți (du-te, să ne ducem, duceți-vă). Azĭ numaĭ pasă (prescurtat și pas): Pasă, ceată călătoare (Al.), mergĭ, du-te, trecĭ, ceată călătoare; pas’ de zi o vorbă, pas’ de te du (încearcă să zicĭ o vorbă, să te ducĭ [dacă îndrăzneștĭ, dacă poțĭ]): pas’ să țĭ-o plătească (Nec. 2, 186). V. pasă-mi-te.

2) pásă (îmĭ) v. intr. (lat. pensare). V. păs 2.

1) pásă v. intr. (lat. passare), V. pas 4.

pásă-mi-te saŭ pasămite adv. (d. pas 4. V. mi-te). Vest. Fam. Cînd colo, în realitate, după cum văzuĭ: pasă-mi-te, el murise! El murise, pasă-mi-te!

2) păs orĭ pes (ca apes), a-țĭ păsa v. intr. (lat. pensare, a cîntări, a aprecia, d. péndere, pensum, a cîntări, a plăti, din răd. pend, pond [de unde și apes, pansez, pensiune, ponderabil; dispensez, speze]; it. pesare, a cîntări, și pensare, a cugeta; pv. pezar; fr. peser, a cîntări, și penser, a cugeta; sp. pg. pesar și pensar). Ob. numaĭ la pers. III sg. îmĭ pasă, îmĭ păsa, mĭ-a păsat, îmĭ păsase, îmĭ va păsa saŭ a să-mĭ pese, mĭ-ar păsa, a-țĭ păsa. Vechĭ. (Ps. S.). Pasă, apeasă. Azĭ. A-țĭ păsa de, a avea grijă, a te incomoda ceva, a te teme: nu-mĭ pasă de nimica, nu-mĭ pasă că vine dușmanu. – Part. și păsut (după durut).

1) păsá (a) v. intr. (lat. passare), V. pas 4.

2) păsá (a-țĭ) v. intr. (lat. pensare). V. păs 2.

Ortografice DOOM

pasa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pasez, 3 pasează; conj. prez. 1 sg. să pasez, 3 să paseze

păsa2 (a ~) (a se duce) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. păs, 2 sg. peși, 3 pasă; conj. prez. 1 sg. să păs, 3 să pese; imper. 2 sg. afirm. pasă

păsa3 (a-i ~) (a se sinchisi) vb., ind. prez. 3 sg. [îmi etc.] pasă; conj. prez. 3 sg. să [îmi/să-mi] pese; ger. păsându-mi

păsa1 (a ~) (a încerca; a îndrăzni) (pop.) vb., imper. 2 sg. afirm. pasă/pas’ (numai + de/să + vb.: Pas’ de pricepe/să pricepi.)

pasa (a ~) vb., ind. prez. 3 pasează

păsa2 (a ~) (a merge, a se duce) (înv.) vb., ind. prez. 3 pasă; (a încerca, a îndrăzni) (pop.) imper. 2 sg. pasă/pas’ (numai + să/de + vb.: pas’ de pricepe)

păsa1 (a ~) (a se sinchisi) vb., ind. prez. 3 sg. pasă; conj. prez. 3 sg. să pese

pasa vb., ind. prez. 1 sg. pasez, 3 sg. și pl. pasează

păsa (a se duce) vb., ind. prez. 3 sg. pasă, (du-te, îndrăznește) imper. 2 sg. pasă/pas

păsa (a se îngrijora, a apăsa) vb., ind. prez. 3 sg. pasă; conj. prez. 3 sg. pese

Etimologice

a păsa În ER, p. 124-126, am discutat originea și sensurile verbului a păsa. La cele spuse acolo trebuie adăugat că a păsa ajunge să însemne și „a fi greu”, „a fi împovărat”: pésă-i capul de parale, Urechiuși de cerceluși Și gîtul de mărgeluși (Teodorescu, PP, p. 54).

Argou

A NU-I PĂSA a-l durea în bigă / în cot / în șpiț, a i se fâlfâi (cuiva de ceva), a-l lăsa rece, a nu mai putea (de cineva sau ceva), a i se rupe (în paișpe) de ceva.

a pasa mingea expr. (pub.) a se eschiva, a se fofila; a evita să-și asume răspunderea.

NU-MI PASĂ! ete fleoșc! / pula! / scârț!, etete!, mă doare-n cot! / cur! / pix! / șpiț!, mi se rupe!

pasa, pasez v. t. 1. a da / a ceda cuiva ceva 2. a transmite altcuiva

Sinonime

PASA vb. v. da, transmite, trece.

PASA vb. a mărunți, a zdrobi. (A ~ legume.)

PĂSA vb. v. apăsa, călca, comprima, duce, merge, păși, pleca, porni, presa, strânge, umbla.

PĂSA vb. 1. a se îngrijora, a se neliniști, a se sinchisi, (prin Mold.) a bindisi. (Nu-i ~ de nimeni.) 2. a-l interesa, a se sinchisi. (Nu-i ~ de nimic.)

PASA vb. a mărunți, a zdrobi. (A ~ legume.)

PĂSA vb. 1. a se îngrijora, a se neliniști, a se sinchisi, (prin Mold.) a bindisi. (Nu-i ~ de nimeni.) 2. a (se) interesa, a (se) sinchisi. (Nu-i ~ de nimic.)

păsa vb. v. APĂSA. CĂLCA. COMPRIMA. DUCE. MERGE. PĂȘI. PLECA. PORNI. PRESA. STRÎNGE. UMBLA.

Expresii și citate

Ce-ți pasă ție, chip de lut, dacă-oi fi eu sau altul? – două versuri din Luceafărul de Mihail Eminescu, devenite o expresie cunoscută. Versurile le rostește Hiperion (Luceafărul) cînd o vede pe iubita visurilor sale în brațele altuia. Expresia se folosește, în genere, la adresa persoanelor nestatornice, schimbătoare. LIT.

Arhaisme și regionalisme

păsa, pers. 3 sg. pasă, vb. I 1. (înv. și reg.; folosit mai ales la imperativ) a pleca, a se duce; a merge, a umbla; a păși. 2. a o duce, a-i fi, a-i merge (bine sau rău). 3. (pop. și fam.) încearcă să..., caută... să, îndrăznește să...

păsá, pas, v.i. (înv.) A pleca, a merge: „…e îi păsați curund la el și-l aduceți repede înaintea mea…” (Dariu Pop, 1938: 48). – Lat. *passare (Scriban, DEX, MDA).

păsa, pas, vb. intranz. – (înv.) A pleca, a merge: „…e îi păsați curund la el și-l aduceți repede înaintea mea…” (Dariu Pop, 1938: 48; Fericea); „Urie, tu pasă amu și la casa ta…” (idem: 50). – Lat. *passare (Scriban, DEX, MDA).

păsa, pas, vb. intranz. – (înv.) A pleca, a merge: „… e îi păsați curund la el și-l aduceți repede înaintea mea…” (Dariu Pop 1938: 48; Fericea); „Urie, tu pasă amu și la casa ta…” (idem: 50). – Lat. passare (MDA).

Proverbe și cimilituri

A spînzurat-o la cicină[1].
(Adică a lăsat-o la o parte, fără nici o grijă, fără a-i păsa de ceva.)

  1. Tăieței (cuvînt maghiar).

Eu să nu dau, lumea să zică.
(Se zice pentru cei ce nu le pasă de ceea ce vorbesc oamenii pentru ei, cînd nu păgubesc.)

Intrare: pasa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pasa
  • pasare
  • pasat
  • pasatu‑
  • pasând
  • pasându‑
singular plural
  • pasează
  • pasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pasez
(să)
  • pasez
  • pasam
  • pasai
  • pasasem
a II-a (tu)
  • pasezi
(să)
  • pasezi
  • pasai
  • pasași
  • pasaseși
a III-a (el, ea)
  • pasează
(să)
  • paseze
  • pasa
  • pasă
  • pasase
plural I (noi)
  • pasăm
(să)
  • pasăm
  • pasam
  • pasarăm
  • pasaserăm
  • pasasem
a II-a (voi)
  • pasați
(să)
  • pasați
  • pasați
  • pasarăți
  • pasaserăți
  • pasaseți
a III-a (ei, ele)
  • pasează
(să)
  • paseze
  • pasau
  • pasară
  • pasaseră
Intrare: păsa (merge)
verb (V69)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păsa
  • păsare
  • păsat
  • păsatu‑
  • păsând
  • păsându‑
singular plural
  • pasă
  • păsați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păs
(să)
  • păs
  • păsam
  • păsai
  • păsasem
a II-a (tu)
  • peși
(să)
  • peși
  • păsai
  • păsași
  • păsaseși
a III-a (el, ea)
  • pasă
(să)
  • pese
  • păsa
  • păsă
  • păsase
plural I (noi)
  • păsăm
(să)
  • păsăm
  • păsam
  • păsarăm
  • păsaserăm
  • păsasem
a II-a (voi)
  • păsați
(să)
  • păsați
  • păsați
  • păsarăți
  • păsaserăți
  • păsaseți
a III-a (ei, ele)
  • pasă
(să)
  • pese
  • păsau
  • păsară
  • păsaseră
Intrare: păsa (sinchisi)
verb (V69)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păsa
  • păsare
  • păsat
  • păsatu‑
  • păsând
  • păsându‑
singular plural
  • pasă
  • păsați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păs
(să)
  • păs
  • păsam
  • păsai
  • păsasem
a II-a (tu)
  • peși
(să)
  • peși
  • păsai
  • păsași
  • păsaseși
a III-a (el, ea)
  • pasă
(să)
  • pese
  • păsa
  • păsă
  • păsase
plural I (noi)
  • păsăm
(să)
  • păsăm
  • păsam
  • păsarăm
  • păsaserăm
  • păsasem
a II-a (voi)
  • păsați
(să)
  • păsați
  • păsați
  • păsarăți
  • păsaserăți
  • păsaseți
a III-a (ei, ele)
  • pasă
(să)
  • pese
  • păsau
  • păsară
  • păsaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pasa, pasezverb

  • 1. sport A trimite mingea unui coechipier. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. familiar A da sau a ceda cuiva ceva; a face să ajungă sau să treacă în mâna altuia, a transmite altuia. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: transmite
    • format_quote Poți să-mi pasezi și mie o hîrtie de o sută, pînă iau chenzina de la teatru? C. PETRESCU, C. V. 55. DLRLC
  • 3. A trece prin sită fructe sau legume. DEX '09 DEX '98
etimologie:

păsa, păsverb

  • 1. învechit A se duce. DEX '09 DLRLC
    sinonime: duce merge
    • format_quote Dar steaua pe nave lumina-și îndreaptă, Și navele pasă acum spre noroc. ANGHEL, P. 76. DLRLC
    • format_quote Pasă ceata călătoare, Cînd pe noapte, cînd pe soare. ALECSANDRI, O. 129. DLRLC
    • format_quote Își îndeamnă calul inundat de spume. El de mult pe cale pasă rătăcind! ALECSANDRI, P. III 151. DLRLC
  • 2. popular familiar La imperativ, are valoare de îndemn sau de avertisment. DEX '09 DLRLC
    • 2.1. Du-te, mergi! DLRLC
      • format_quote Pas, Grigoriță, de-ți primește prietinul și-l cinstește cu niște mere murate. SADOVEANU, N. P. 38. DLRLC
      • format_quote Pasă cu dumnezeu, fiica mea, și adu-ți aminte de învățăturile mele. ISPIRESCU, L. 13. DLRLC
      • format_quote Deci tu, hatmane, pasă ș-adună Din cetate cetele cele mai viteze. BUDAI-DELEANU, Ț. 233. DLRLC
    • 2.2. popular familiar Încearcă să..., îndrăznește de..., caută de... DEX '09 DLRLC
      • format_quote Mai pasă de ține minte toate cele și acum așa, dacă te slujește capul, bade Ioane. CREANGĂ, A. 40. DLRLC
      • format_quote [Turcii] tratau pe domnii noștri ca pe niște zapcii, le trimeteau ordine scrise și verbale, ș-apoi pas să nu le fi urmat. GHICA, S. VI. DLRLC
      • format_quote Pas de cunoaște acum care-i boier și care nu-i. RUSSO, S. 17. DLRLC
  • comentariu Imperativ și: pas’. DLRLC DOOM 2
etimologie:

păsa, păsverb

  • 1. unipersonal (De obicei construit cu dativul) A simți neliniște, a se îngrijora. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Din codru rupi o rămurea, Ce-i pasă codrului de ea? COȘBUC, P. I 153. DLRLC
    • format_quote De astăzi dar tu fă ce vrei, De astăzi nu-mi mai pasă Că cea mai dulce-ntre femei Mă lasă. EMINESCU, O. I 187. DLRLC
    • format_quote Nici mie nu-mi pasă de-ți pasă sau de nu-ți pasă! ALECSANDRI, T. I 93. DLRLC
    • format_quote Și tu bade, crezi că eu Mă topesc de dorul tău? – Mîndră, de nu ți-ar păsa, Acum nu m-ai întreba! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 229. DLRLC
  • 2. învechit popular A cântări sau a atârna greu; a se lăsa greu (peste ceva). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cam pe urma tuturor, Vine Jița smedioară: Pasă-i capul de parale, Urechiuși De cerceluși Și gîtul de mărgeluși. TEODORESCU, P. P. 54. DLRLC
    • 2.1. unipersonal (Construit cu dativul) A simți greutatea unui lucru sau a unei situații, a suporta cu greutate ceva neplăcut. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.