pasarelă sf [At: ABC MAR. / V: paser~ / Pl: ~le / E: fr passerelle] 1 Pod îngust de lemn, de metal sau de beton armat, construit la înălțime peste o cale ferată, o șosea, un canal etc., pentru a permite trecerea pietonilor. 2 Punte mobilă, de lemn sau de metal, care leagă de chei un vapor ancorat, pentru a permite îmbarcarea sau debarcarea pasagerilor. 3 Galerie care face legătura directă între două clădiri, la nivelul etajelor. 4 Punte îngustă de lemn, de metal sau de beton armat, care face legătura între două construcții sau între două părți ale aceleiași construcții.

paserelă sf vz pasarelă

păsărea sf [At: N. TEST. (1648) 13^v/9 / V: (reg) ~uă, păserea / Pl: ~ele / E: păsărică css] 1-4 (Șhp) Păsărică (1-4). 5 (Lpl) Ordin de păsări cu capul mic, cu picioare mici și acoperite cu puf, cu ciocul tare, de obicei cântătoare. 6 (Șls) Pasăre care face parte din ordinul păsărele (5). 7 (Îs) ~elele reginei Dans popular asemănător cu hora. 8 (Îas) Melodie după care se execută dansul păsărelele reginei (7).

păsăreauă sf vz păsărea

păsărică sf [At: MUREȘANU, P. 3/1 / V: păser~ / Pl: ~ici / E: pasăre + -ică] 1-2 Pasăre (1) (mică) Si: păsărea (1-2), păsăruică (1-2), (îrg) păsăruie (1-2), păsăruță (1-2), (reg) păsărioară (1-2), păsăriță (1-2), păsărucă (1-2). 3-4 (Fig; fam; șhp) Apelativ dezmierdător pentru o fată (mică și veselă) Si: păsărea (3-4), păsăruică (3-4), (îrg) păsăruie (3-4), păsăruță (3-4), (reg) păsărioară (3-4), păsăriță (3-4), păsărucă (3-4). 5 (Îe) A avea (o) ~ (sau păsărele) la cap (sau, rar, sub pălărie) A fi nebun. 6 (Îae) A fi excentric. 7 (Orn; reg) Vrabie (Passer domesticus). 8 (Orn; reg; șîc ~ca plugului, ~ca domnului) Codobatură (Motacilla alba). 9 (Reg; îcs) De-a ~ca Joc de copii, care constă din baterea palmelor. 10 (Trs; Buc) Turtă din aluat în formă de pasăre, făcută special pentru copii Si: (reg) pupăză, păsăruță (5), păsăruică (5). 11 (Fam; la pocher) Pas¹ parol. 12-13 (Euf) Organ genital (femeiesc sau) bărbătesc la copii. corectat(ă)

păserea sf vz păsărică

păserică sf vz păsărică

PASARELĂ, pasarele, s. f. 1. Podeț mobil care leagă puntea unui vapor ancorat cu cheiul unui port, pentru a permite urcarea și coborîrea pasagerilor. ♦ Platformă situată la oarecare înălțime pe puntea unui vas, pe care stă de obicei ofițerul de cuart sau timonierul și unde se află camera hărților și a instrumentelor de navigație. 2. Pod îngust așezat la înălțime și transversal peste o linie de cale ferată, peste un canal etc., pentru a permite trecerea pietonilor dintr-o parte în alta. 3. Galerie acoperită, așezată la înălțime, care face legătura între două clădiri la nivelul acelorași etaje. ♦ Punte îngustă care face legătura între două construcții sau între două părți ale aceleiași construcții.

PĂSĂREA, -ICĂ, păsărele și (mai rar) păsărici, s. f. Diminutiv al lui pasăre. Cum vînătoru-ntinde-n crîng La păsărele lațul, Cînd ți-oi întinde brațul stîng, Să mă cuprinzi cu brațul. EMINESCU, O. I 174. Cîntă păsărica-n iarbă, Trece badea, nu mă-ntreabă, Pare că nu i-am fost dragă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 165. Brazi și păltinași l-am avut nuntași, Preoți, munții mari, Paseri, lăutari, Păsărele mii Și stele făclii! ALECSANDRI, P. P. 2. ◊ Expr. (Familiar) A avea (o) păsărică (sau păsărici, sticleți) la cap sau, rar, sub pălărie = a fi cu o doagă sărită, a fi trăsnit, zurliu. Să lăsăm glumele – ai o păsărică sub pălărie. STANCU, D. 303.

PASARELĂ s.f. 1. Punte mobilă folosită pentru urcarea sau coborîrea de pe o navă. ♦ Platformă pe puntea de sus a unei nave, unde stă ofițerul de cart sau timonierul. 2. Pod îngust pentru pietoni care trece peste o linie ferată, peste o șosea etc.; legătură între două clădiri la nivelul etajelor. [Var. paserelă s.f. / < fr. passerelle].

PASERELĂ s.f. v. pasarelă.

PASARELĂ s. f. 1. punte mobilă pentru urcarea sau coborârea de pe o navă. ◊ platformă pe puntea de sus a unei nave, unde stă ofițerul de cart sau timonierul. 2. pod îngust, pentru pietoni, peste o linie ferată, o șosea etc. 3. legătură între două clădiri la nivelul etajelor. (< fr. passerelle)

PASARELĂ ~e f. 1) Punte mobilă care face legătura dintre chei și bordul unei nave ancorate. 2) Pod îngust pentru pietoni, situat la înălțime peste o cale de comunicație. 3) Trecere care unește două clădiri sau două părți ale aceleeași clădiri la nivelul etajelor. 4) Platformă mai înălțată de pe puntea superioară a unei nave, unde își face serviciul ofițerul de cart sau timonierul. 5) Construcție specială care susține proiectoarele într-o sală de spectacole sau într-un studio cinematografic. /<fr. passerelle

păsăreá, V. păsărică.

păsărícă și (rar) -reá f., pl. rele (dim. d. pasăre). Pasăre mică. Zool. Ordinu păsărelelor, un ordin care cuprinde o mulțime de speciĭ micĭ, ca stiglețiĭ, scatiiĭ, pițigoiĭ, floreniĭ, măcălendriĭ, presurile, merlele ș. a. – Și -rúĭcă, pl. e și ĭ și (Ban.) -rúță, pl. e.

pasarelă s. f., g.-d. art. pasarelei; pl. pasarele

!păsărică s. f., g.-d. art. păsărelei; pl. păsărele

pasarelă s. f., g.-d. art. pasarelei; pl. pasarele

!păsărică s. f., g.-d. art. păsăricii/păsărelei; pl. păsărici/păsărele, art. păsăricile/păsărelele

pasarelă s. f., g.-d. art. pasarelei; pl. pasarele

păsărică s. f., g.-d. art. păsărelei/păsăricii; pl. păsărele/păsărici

paserelă

păsărica! interj. cuvânt prin care fotografii atrag atenția persoanelor să privească la aparatele de fotografiat

păsărică, păsărici s. f. (eufem.) vulvă, vagin

PĂSĂREA s. v. păsărică.

PĂSĂRICĂ s. v. vrăbioară, vrăbiuță.

PĂSĂRICĂ s. (ORNIT.) păsărea, păsăruică, (înv. și reg.) păsăruie, păsăruță, (reg.) păsăriță, păsărucă.

ROCHIȚA-PĂSĂRICII s. v. rochița-rândunelei, rochița-rândunicii, volbură.

PĂSĂREA s. (ORNIT.) păsărică, păsăruică, (înv. și reg.) păsăruie, păsăruță, (reg.) păsăriță, păsărucă.

PĂSĂRICĂ s. (ORNIT.) păsărea, păsăruică, (înv. și reg.) păsăruie, păsăruță, (reg.) păsăriță, păsărucă.

păsărică s. v. VRĂBIOARĂ. VRĂBIUȚĂ.

rochița-păsăricii s. v. ROCHIȚA-RÎNDUNELEI. ROCHIȚA-RÎNDUNICII. VOLBURĂ.