2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARTITÍV, -Ă, partitivi, -e, adj. (Gram.; despre forme flexionare sau despre construcții; și substantivat, n.) Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv.Articol partitiv = articol care se atașează la un cuvânt partitiv. – Din fr. partitif, it. partitivo.

partitiv, ~ă a [At: HELIADE, PARALELISM, II, 57/11 / Pl: ~i, ~e / E: fr partitif] 1-2 (Grm; d. părți de propoziție, de vorbire, forme flexionare sau construcții) Care exprimă ideea de (parte dintr-un întreg sau) de întreg din care s-a luat o parte. 3 (D. articole) Care se atașează la un cuvânt, dându-i sens partitiv.

PARTITÍV, -Ă, partitivi, -ve, adj. (Gram.; despre forme flexionare sau despre construcții) Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv.Articol partitiv = articol care se atașează la un cuvânt partitiv. – Din fr. partitif, it. partitivo.

PARTITÍV, -Ă, partitivi, -e, adj. (Gram.; despre o formă flexionară sau o construcție) Care arată întregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv. ◊ (Substantivat, n.) Atribut substantival care arată întregul din care s-a luat o parte și care se exprimă prin genitiv sau prin acuzativ precedat de prepoziția «de», «dintre» etc. Prepoziția «de» se întrebuințează... la formarea partitivului. GRAM. ROM. I 354.

PARTITÍV, -Ă adj. Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. // s.n. Atribut substantival în genitiv sau la acuzativ precedat de o prepoziție, care arată întregul din care s-a luat o parte. [< fr. partitif, cf. lat. partitus < partiri – a împărți].

PARTITÍV, -Ă adj. (despre forme flexioane sau părți de propoziție) care exprimă ideea de parte dintr-un întreg. (< fr. partitif, it. partitivo)

PARTITÍV ~ă (~i, ~e) gram. Care are funcția de a numi o parte dintr-un întreg. Genitiv ~. /<fr. partitif, germ. partitiv

partìtiv a. Gram. care deseamnă o parte dintr’un tot.

*partitív, -ă adj. (fr. partitif, d. lat. partiri, partitum, a împărți). Gram. Care arată o parte dintr’un întreg: nimenĭ dintre noĭ e o expresiune partitivă.

părțitiv a [At: SFC IV, 92 / V: ~ițiv / Pl: ~i, ~e / E: părțit + -iv] (Înv; îs) Numeral ~ Numeral fracționar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

partitív1 adj. m., pl. partitívi; f. partitívă, pl. partitíve

partitív adj. m., pl. partitívi; f. sg. partitívă, pl. partitíve


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PARTITÍV, -Ă adj. (< fr. partitif, it. partitivo, cf. lat. partitus < partiri – a împărți): în sintagma numeral partitiv (v.).

părțițív adj. m. (înv.; despre numeral) fracționar.

Intrare: partitiv
partitiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • partitiv
  • partitivul
  • partitivu‑
  • partiti
  • partitiva
plural
  • partitivi
  • partitivii
  • partitive
  • partitivele
genitiv-dativ singular
  • partitiv
  • partitivului
  • partitive
  • partitivei
plural
  • partitivi
  • partitivilor
  • partitive
  • partitivelor
vocativ singular
plural
Intrare: părțitiv
părțitiv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părțițiv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

partitiv

  • 1. gramatică (și) substantivat neutru (Despre forme flexionare sau despre construcții) Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Genitiv partitiv.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • Prepoziția «de» se întrebuințează... la formarea partitivului. GRAM. ROM. I 354.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Articol partitiv = articol care se atașează la un cuvânt partitiv.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: