PARTITIV, -Ă, partitivi, -e, adj. (Gram.; despre forme flexionare sau despre construcții; și substantivat, n.) Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv. ◊ Articol partitiv = articol care se atașează la un cuvânt partitiv. – Din fr. partitif, it. partitivo.

partitiv, ~ă a [At: HELIADE, PARALELISM, II, 57/11 / Pl: ~i, ~e / E: fr partitif] 1-2 (Grm; d. părți de propoziție, de vorbire, forme flexionare sau construcții) Care exprimă ideea de (parte dintr-un întreg sau) de întreg din care s-a luat o parte. 3 (D. articole) Care se atașează la un cuvânt, dându-i sens partitiv.

PARTITIV, -Ă, partitivi, -ve, adj. (Gram.; despre forme flexionare sau despre construcții) Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv. ◊ Articol partitiv = articol care se atașează la un cuvânt partitiv. – Din fr. partitif, it. partitivo.

PARTITIV, -Ă, partitivi, -e, adj. (Gram.; despre o formă flexionară sau o construcție) Care arată întregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv. ◊ (Substantivat, n.) Atribut substantival care arată întregul din care s-a luat o parte și care se exprimă prin genitiv sau prin acuzativ precedat de prepoziția «de», «dintre» etc. Prepoziția «de» se întrebuințează... la formarea partitivului. GRAM. ROM. I 354.

PARTITIV, -Ă adj. Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. // s.n. Atribut substantival în genitiv sau la acuzativ precedat de o prepoziție, care arată întregul din care s-a luat o parte. [< fr. partitif, cf. lat. partitus < partiri – a împărți].

PARTITIV, -Ă adj. (despre forme flexioane sau părți de propoziție) care exprimă ideea de parte dintr-un întreg. (< fr. partitif, it. partitivo)

PARTITIV ~ă (~i, ~e) gram. Care are funcția de a numi o parte dintr-un întreg. Genitiv ~. /<fr. partitif, germ. partitiv

partìtiv a. Gram. care deseamnă o parte dintr’un tot.

*partitív, -ă adj. (fr. partitif, d. lat. partiri, partitum, a împărți). Gram. Care arată o parte dintr’un întreg: nimenĭ dintre noĭ e o expresiune partitivă.

părțitiv a [At: SFC IV, 92 / V: ~ițiv / Pl: ~i, ~e / E: părțit + -iv] (Înv; îs) Numeral ~ Numeral fracționar.

părțițiv a vz părțitiv

partitiv² s. n.

partitiv¹ adj. m., pl. partitivi; f. partitivă, pl. partitive

partitiv² s. n.

partitiv¹ adj. m., pl. partitivi; f. partitivă, pl. partitive

partitiv s. n.

partitiv adj. m., pl. partitivi; f. sg. partitivă, pl. partitive

PARTITIV, -Ă adj. (< fr. partitif, it. partitivo, cf. lat. partitus < partiri – a împărți): în sintagma numeral partitiv (v.).

părțițiv adj. m. (înv.; despre numeral) fracționar.