Definiția cu ID-ul 926417:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARTITIV, -Ă, partitivi, -e, adj. (Gram.; despre o formă flexionară sau o construcție) Care arată întregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv. ◊ (Substantivat, n.) Atribut substantival care arată întregul din care s-a luat o parte și care se exprimă prin genitiv sau prin acuzativ precedat de prepoziția «de», «dintre» etc. Prepoziția «de» se întrebuințează... la formarea partitivului. GRAM. ROM. I 354.