partitiv, ~ă a [At: HELIADE, PARALELISM, II, 57/11 / Pl: ~i, ~e / E: fr partitif] 1-2 (Grm; d. părți de propoziție, de vorbire, forme flexionare sau construcții) Care exprimă ideea de (parte dintr-un întreg sau) de întreg din care s-a luat o parte. 3 (D. articole) Care se atașează la un cuvânt, dându-i sens partitiv.