31 de definiții pentru partid (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARTÍD, partide, s. n. Grup de indivizi asociați în vederea apărării unor opinii sau interese comune. ◊ Partid politic = organizație al cărei scop este câștigarea controlului asupra aparatului de conducere. Partide istorice = nume dat partidelor politice (liberal și țărănesc) care s-au succedat la conducerea României până la instaurarea regimului comunist. – După fr. parti.

PARTÍD, partide, s. n. (Adesea urmat de determinarea „politic” sau de alte determinări care arată caracterul, structura etc.) Grupare de oameni uniți prin comunitatea concepțiilor politice, ideologice, a intereselor sociale. Partide istorice = nume dat partidelor politice care s-au succedat la conducerea țării noastre până la instaurarea regimului democrat-popular. – După fr. parti.

PARTÍD, partide, s. n. (De obicei urmat de determinări arătînd caracterul, structura etc.) Organizație politică care are la bază un program social, economic și politic și care tinde să ajungă la conducerea unui stat, pentru a-și înfăptui programul în interesul clasei sociale pe care o reprezintă. Partidul Muncitoresc Romîn este avangarda organizată a clasei muncitoare din Romînia. El reprezintă forma superioară a organizării clasei muncitoare din Romînia. STATUT, P.M.R. 5. ◊ Membru de partid = membru al unui partid comunist sau muncitoresc. Partide istorice = nume dat partidelor burgheze care s-au succedat la conducerea țării noastre pînă la instaurarea regimului democrat-popular. (Despre persoane) Fără (de) partid = (în țările în care clasa muncitoare deține puterea) care nu face parte din partidul clasei muncitoare.

PARTÍD s.n. Grupare relativ organizată și stabilă care exprimă sintetic și reprezintă interesele unui anumit grup social, căutând să le apere și să le promoveze împotriva altora și luptând pentru cucerirea sau menținerea dominației politice. [Cf. fr. parti, după partidă].

PARTÍD s. n. grupare relativ organizată și stabilă, care exprimă sintetic și reprezintă interesele unui anumit grup social, căutând să le apere și să le promoveze împotriva altora și luptând pentru cucerirea sau menținerea puterii politice. (după fr. parti)

PARTÍD ~e n. Grup de oameni cu idei și interese comune. ◊ ~ politic organizație politică care exprimă și apără interesele unei clase sociale sau ale unei pături a acesteia, conducând lupta lor pentru atingerea anumitor scopuri sau idealuri. /<ngr. partidon, fr. parti

partid n. unirea mai multor persoane încontra altora: partide politice la noi au fost altădată două: conservatorii și liberalii; acuma se formează mai multe.

*partíd n., pl. e (ngr. partidon, d. it. partito, derivat d. partire, a împărți; sp. partido, fr. parti). Grup de oameniĭ unițĭ pintr’o părere orĭ credință comună, maĭ ales în politică: partidu conservator. V. sectă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

partíd s. n., pl. partíde

partíd (grupare politică) s. n., pl. partíde

Biroul Organizatoric al C. C. al P.M.R.

Biroul Politic al C. C. al P.M.R.

Comisia Controlului de Partid

Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Romîn (C. C. al P.M.R.)

Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (P.C.U.S.)

Partidul Muncitoresc Romîn (P.M.R.)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PARTÍD s. v. grupare, partidă, tabără.

PARTÍD s. (POL.) (înv.) partidă. (Un ~ democrat.)

partid s. v. GRUPARE. PARTIDĂ. TABĂRĂ.

PARTID s. (POLITICĂ) (înv.) partidă. (Un ~ democrat.)

arată toate definițiile

Intrare: partid
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • partid
  • partidul
  • partidu‑
plural
  • partide
  • partidele
genitiv-dativ singular
  • partid
  • partidului
plural
  • partide
  • partidelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)