3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

particul sn vz particulă

PARTÍCULĂ, particule, s. f. 1. Parte foarte mică dintr-o substanță, dintr-o materie. ◊ (Fiz.) Particulă elementară = particulă constitutivă a materiei (electron, proton etc.) care se prezintă ca o unitate cu însușiri specifice și nu poate fi redusă în unități mai simple. Particulă alfa = nucleu de heliu format din patru nucleoni. Particulă beta = electron sau pozitron emis de nucleul unui element radioactiv. 2. (Lingv.) Afix sau alt element invariabil atașat la un cuvânt; termen generic pentru diverse cuvinte cu corp fonetic redus, mai ales pentru părți de vorbire neflexibile. ♦ Spec. Cuvânt care însoțește un nume propriu de familie, de demnitate, indicând gradul, rangul etc. – Din fr. particule, lat. particula.

PARTÍCULĂ, particule, s. f. 1. Parte foarte mică dintr-o substanță, dintr-o materie. ◊ (Fiz.) Particulă elementară = particulă constitutivă a materiei (electron, proton etc.) care se prezintă ca o unitate cu însușiri specifice și nu poate fi redusă în unități mai simple. Particulă alfa = nucleu de heliu format din patru nucleoni. Particulă beta = electron sau pozitron emis de nucleul unui element radioactiv. 2. (Lingv.) Afix sau alt element invariabil atașat la un cuvânt; termen generic pentru diverse cuvinte cu corp fonetic redus, mai ales pentru părți de vorbire neflexibile. ♦ Spec. Cuvânt care însoțește un nume propriu de familie, de demnitate, indicând gradul, rangul etc. – Din fr. particule, lat. particula.

partic, ~ă a [At: CORNEA, E. I, 28/34 / Pl: ~ici, ~ice / E: parte + -ic] (Îvr) Parțial1.

particulă sf [At: ȘINCAI, Î. 3/5 / V: (înv) particul (Pl: ~uri) / Pl: ~le / E: lat particula, fr particule] 1 (Lin) Afix sau alt element invariabil, lipsit de sens, atașat la un cuvânt. 2 (Lin) Termen generic pentru diverse cuvinte cu corp fonetic redus, mai ales pentru părți de vorbire neflexibile ca: prepoziții, conjuncții, adverbe de afirmație și de negație etc. 3 (Lin; lsg) Parte de vorbire care cuprinde diverse cuvinte cu corp fonetic redus, mai ales neflexibile. 4 Cuvânt utilizat înaintea numelor unor boierii, pentru a le preciza poziția ierarhică. 5 Prepoziție utilizată înaintea numelui de familie, indicând un titlu de noblețe. 6 Parte foarte mică de materie Si: părticică. 7 (Fiz; îs) ~ elementară Particulă constitutivă a materiei care își conservă individualitatea și care, în stadiul actual al cunoștințelor, nu poate fi divizată.

pârtic sn [At: RETEGANUL, ap. CADE / Pl: ~uri / E: mg portika] (Trs; mpl) Mărunțiș.

PARTÍCULĂ, particule, s. f. 1. Parte foarte mică de materie; părticică, grăunte, firicel. Particule de praf.Particule infinit de mici se dezlipesc dintr-un corp pentru a intra în porii altuia. MARINESCU, P. A. 30. ◊ Particulă elementară = particulă (electron, proton etc.) care. nu este alcătuită din părți componente. 2. Element lexical și morfologic care în limba romînă apare totdeauna contopit cu un cuvînt, dîndu-i o anumită valoare morfologică sau un anumit sens; în alte limbi el apare și ca element independent. «A» final din cuvîntul «acela» este o particulă.

PÎRTÍC, pirticuri, s. n. (Regional) Marfă măruntă; mărunțișuri. Vindea pipe, funi, tămiie, smochine și alămîie și cîte alte pîrticuri. RETEGANUL, la CADE.

PÂRTÍC, pârticuri, s. n. (Reg.) Marfă măruntă; mărunțișuri. – Magh. portéka.

PARTÍCULĂ s.f. 1. Părticică de materie; corpuscul, microobiect. ♦ (Fiz.) Particulă elementară = Particulă constitutivă a materiei, care prezintă atât caracteristici corpusculare, cât și ondulatorii, comportându-se ca o entitate cu însușiri specifice. 2. Element lexical și morfologic neflexibil, întrebuințat numai în compunere cu alte cuvinte. [Cf. fr. particule, lat. particula].

PARTÍCULĂ s. f. 1. părticică de materie; corpuscul, microobiect. ♦ (fiz.) ~ elementară = particulă constitutivă a materiei, care prezintă atât caracteristici corpusculare, cât și ondulatorii, comportându-se ca o entitate cu însușiri specifice. 2. element lexical și morfologic invariabil, care se atașează la sfârșitul unui cuvânt sau al unei forme flexionare. (< fr. particule, lat. particula)

partículă s. f. Cuvânt care însoțește un nume de familie indicând rangul de noblețe, gradul etc. ◊ Particula «de», în Franța, indică descendența nobiliară. Dar cum s-a ajuns aici sau dacă-i particulă sau altceva, puțini o știu.” R.l. internaț. ian.-febr. 95 p. 16 (din fr. particule; DEX)

PARTÍCULĂ ~e f. 1) Parte minusculă; părticică infimă. 2) lingv. Cuvânt auxiliar care atribuie enunțului nuanțe suplimentare. /<fr. particule, lat. particula

particulă f. 1. parte mică: particulele unui corp; 2. Gram. vorbă invariabilă, în genere monosilabică, ce intră în compozițiunea altora, dar n’are existență proprie: des-fac, răs-torn; 3. prepozițiune ce însoțește numele unei familii nobile (la Francezi redată cu de): Alfred de Musset.

*partículă f., pl. e (lat. particula, dim. d. pars, partis, parte. V. părticică). Părticică, parte foarte mică: particule de aur duse de rîŭ. Gram. Cuvînt care se întrebuințează tot-de-a-una unit cu altu, ca con în conduc. Pin ext. Cuvînt mic (prep. saŭ conj.), ca de ș. a.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

partículă s. f., g.-d. art. partículei; pl. partícule

partículă s. f., g.-d. art. partículei; pl. partícule


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PARTÍCULĂ s. corpuscul, microobiect.

PARTICULĂ s. corpuscul, microobiect.

arată toate definițiile

Intrare: partic
partic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • partic
  • particul
  • particu‑
  • partică
  • partica
plural
  • partici
  • particii
  • partice
  • particele
genitiv-dativ singular
  • partic
  • particului
  • partice
  • particei
plural
  • partici
  • particilor
  • partice
  • particelor
vocativ singular
plural
Intrare: particulă
particulă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • particulă
  • particula
plural
  • particule
  • particulele
genitiv-dativ singular
  • particule
  • particulei
plural
  • particule
  • particulelor
vocativ singular
plural
particul
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pârtic
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârtic
  • pârticul
  • pârticu‑
plural
  • pârticuri
  • pârticurile
genitiv-dativ singular
  • pârtic
  • pârticului
plural
  • pârticuri
  • pârticurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

particulă particul

  • 1. Parte foarte mică dintr-o substanță, dintr-o materie.
    exemple
    • Particule de praf.
      surse: DLRLC
    • Particule infinit de mici se dezlipesc dintr-un corp pentru a intra în porii altuia. MARINESCU, P. A. 30.
      surse: DLRLC
    • 1.1. fizică Particulă elementară = particulă constitutivă a materiei (electron, proton etc.) care se prezintă ca o unitate cu însușiri specifice și nu poate fi redusă în unități mai simple.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • diferențiere Particulă constitutivă a materiei, care prezintă atât caracteristici corpusculare, cât și ondulatorii, comportându-se ca o entitate cu însușiri specifice.
        surse: DN MDN '00
    • 1.2. fizică Particulă alfa = nucleu de heliu format din patru nucleoni.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. fizică Particulă beta = electron sau pozitron emis de nucleul unui element radioactiv.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. lingvistică Afix sau alt element invariabil atașat la un cuvânt; termen generic pentru diverse cuvinte cu corp fonetic redus, mai ales pentru părți de vorbire neflexibile.
    surse: DEX '09 DEX '98 attach_file un exemplu
    exemple
    • «A» final din cuvântul «acela» este o particulă.
      surse: DLRLC
    • 2.1. prin specializare Cuvânt care însoțește un nume propriu de familie, de demnitate, indicând gradul, rangul etc.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Cuvânt auxiliar care atribuie enunțului nuanțe suplimentare.
      surse: NODEX

etimologie:

pârtic

  • 1. regional Marfă măruntă; mărunțișuri.
    exemple
    • Vindea pipe, funi, tămîie, smochine și alămîie și cîte alte pîrticuri. RETEGANUL, la CADE.
      surse: DLRLC

etimologie: