15 definiții pentru corpuscul


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corpúscul sm [At: DA / Pl: ~i / E: lat corpusculum, fr corpuscule] 1-2 Corp (18, 20) de dimensiuni foarte mici. 3 Părticică de materie. 4 (Îs) ~ tactil Formație nervoasă microscopică, localizată în dermă, specializată în recepția excitațiilor tactile. 5 (Îs) ~ elementar Unitate virotică, alcătuită dintr-un centru de acid nucleic înconjurat de o capsulă proteică.

CORPÚSCUL, corpusculi, s. m. Porțiune foarte mică de materie; corp de dimensiuni foarte mici; particulă. ◊ Corpuscul tactil = formațiune nervoasă microscopică, localizată în dermă, specializată în recepția excitațiilor tactile. Corpuscul elementar = unitate virotică, alcătuită dintr-un centru de acid nucleic înconjurat de o capsulă proteinică. [Pl. și: (n.) corpuscule] – Din fr. corpuscule, lat. corpusculum.

CORPÚSCUL, corpusculi, s. m. Părticică de materie; corp de dimensiuni foarte mici. ◊ Corpuscul tactil = formație nervoasă microscopică, localizată în dermă, specializată în recepția excitațiilor tactile. Corpuscul elementar = unitate virotică, alcătuită dintr-un centru de acid nucleic înconjurat de o capsulă proteică. [Pl. și: (n.) corpuscule] – Din fr. corpuscule, lat. corpusculum.

CORPUSCÚL, corpusculi, s. m. Părticică de materie, corp foarte mic. – Pl. și: (s. n.) corpuscule.

CORPÚSCUL s.m. Corp foarte mic; particulă materială. [Pl. -li, (s.n.) -le. / < lat. corpusculum, cf. fr. corpuscule].

CORPÚSCUL s. m. corp foarte mic; particulă. (< fr. corpuscule, lat. corpusculum)

CORPÚSCUL ~i m. 1) Corp de dimensiuni foarte mici; porțiune mică de materie. 2) Particulă elementară care provine din dezintegrarea unui atom. /<fr. corpuscule, lat. corpusculum

corpuscul n. Fiz. corp foarte mic.

*corpúscul n., pl. e (lat. corpúsculum, dim. d. corpus). Corp foarte mic: în această apă se văd o mulțime de corpuscule, infuzoriile îs corpuscule. – Fals -úl.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corpúscul s. m. / s. n., pl. corpúsculi/corpúscule

corpúscul s.m. / s.n., pl. corpúsculi / corpúscule


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORPÚSCUL s. v. particulă.

CORPUSCUL s. microobiect, particulă.

Intrare: corpuscul
corpuscul1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corpuscul
  • corpusculul
  • corpusculu‑
plural
  • corpusculi
  • corpusculii
genitiv-dativ singular
  • corpuscul
  • corpusculului
plural
  • corpusculi
  • corpusculilor
vocativ singular
plural
corpuscul2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corpuscul
  • corpusculul
  • corpusculu‑
plural
  • corpuscule
  • corpusculele
genitiv-dativ singular
  • corpuscul
  • corpusculului
plural
  • corpuscule
  • corpusculelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

corpuscul

  • 1. Porțiune foarte mică de materie; corp de dimensiuni foarte mici.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: microobiect particulă
    • 1.1. Corpuscul tactil = formațiune nervoasă microscopică, localizată în dermă, specializată în recepția excitațiilor tactile.
      surse: DEX '09
    • 1.2. Corpuscul elementar = unitate virotică, alcătuită dintr-un centru de acid nucleic înconjurat de o capsulă proteinică.
      surse: DEX '09
    • 1.3. Particulă elementară care provine din dezintegrarea unui atom.
      surse: NODEX

etimologie: