2 intrări

20 de definiții

din care

Explicative DEX

PARTIȚIE2, partiții, s. f. 1. (Mat.; în expr.) Partiție a unei mulțimi = mulțime formată din submulțimi ale unei mulțimi date, disjuncte două câte două și a căror reuniune este mulțimea dată. 2. (În lingvistica matematică) Clasificare a cuvintelor după flexiune. – Din fr. partition.

PARTIȚIE2, partiții, s. f. 1. (Mat.; în expr.) Partiție a unei mulțimi = mulțime formată din submulțimi ale unei mulțimi date, disjuncte două câte două și a căror reuniune este mulțimea dată. 2. (În lingvistica matematică) Clasificare a cuvintelor după flexiune. – Din fr. partition.

PARTIȚIE1 s. f. v. partițiune.

PARTIȚIE1 s. f. v. partițiune.

partiție1 sf vz partițiune

partiție2 sf [At: DN3 / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr partition] 1 (Mat; îe) ~ a unei mulțimi Mulțime formată din submulțimi ale unei mulțimi date, disjuncte două câte două și a căror reuniune este mulțimea dată. 2 (Lin) Clasificare a cuvintelor după flexiune.

PARTIȚIE s.f. (Rar) Diviziune, separare. ♦ (Mat.) Descompunere a unei mulțimi într-o clasă de submulțimi disjuncte două cîte două și a căror reuniune formează mulțimea dată. ♦ (În lingvistica matematică) Împărțirea cuvintelor după flexiune, necesară atunci cînd se tratează partea de vorbire, genul, clasificarea tipologică a limbilor etc. [Gen. -iei. / < fr. partition, cf. lat. partitio – împărțire].

PARTIȚIE s. f. 1. diviziune, separare. 2. (mat.) descompunere a unei mulțimi într-o clasă de submulțimi disjuncte două câte două și a căror reuniune formează mulțimea dată. ◊ (inform.) zonă din memoria internă alocată unei lucrări pe durata prelucării sau unor componente ale sistemului de operare. 3. (lingv. mat.) clasificare a cuvintelor după flexiune, necesară atunci când se tratează partea de vorbire, genul, clasificarea tipologică a limbilor etc. (< fr., engl. partition, lat. partitio)

PARTIȚIUNE, partițiuni, s. f. (Rar) Partitură. [Pr.: -ți-u-.Var.: partiție s. f.] – Din fr. partition.

PARTIȚIUNE, partițiuni, s. f. (Rar) Partitură. [Pr.: -ți-u-.Var.: partiție s. f.] – Din fr. partition.

partețiune sf vz partițiune

partițiune sf [At: CR (1846), 311/2 / V: ~ie, (înv) ~tețiune / Pl: ~ni / E: fr partition] 1-2 (Înv) Partitură (1-2).

PARTIȚIUNE, partițiuni, s. f. (Rar) Partitură. Vrafuri de partițiuni muzicale, scrise cu mîna, stau împrăștiate pe jos. D. ZAMFIRESCU, la CADE.

partiți(un)e f. reunirea tuturor părților unei compozițiuni muzicale.

Ortografice DOOM

partiție (diviziune, împărțire) (desp. -ți-e) s. f., art. partiția (desp. -ți-a), g.-d. art. partiției; pl. partiții, art. partițiile (desp. -ți-i-)

partiție (diviziune, împărțire) (-ți-e) s. f., art. partiția (-ți-a), g.-d. art. partiției; pl. partiții, art. partițiile (-ți-i-)

partiție (diviziune, descompunere, împărțire) s. f. (sil. -ți-e), art. partiția (sil. -ți-a), g.-d. art. partiției; pl. partiții, art. partițiile (sil. -ți-i-)

partițiune (partitură) (rar) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. partițiunii; pl. partițiuni

partițiune (partitură) (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. partițiunii; pl. partițiuni

partițiune (muz.) s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. partițiunii; pl. partițiuni

partițiune (i-u)

Sinonime

PARTIȚIUNE s. v. compoziție, partitură.

partițiune s. v. COMPOZIȚIE. PARTITURĂ.

Intrare: partiție
partiție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • partiție
  • partiția
plural
  • partiții
  • partițiile
genitiv-dativ singular
  • partiții
  • partiției
plural
  • partiții
  • partițiilor
vocativ singular
plural
Intrare: partițiune
partițiune substantiv feminin
  • silabație: -ți-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • partițiune
  • partițiunea
plural
  • partițiuni
  • partițiunile
genitiv-dativ singular
  • partițiuni
  • partițiunii
plural
  • partițiuni
  • partițiunilor
vocativ singular
plural
partiție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • partiție
  • partiția
plural
  • partiții
  • partițiile
genitiv-dativ singular
  • partiții
  • partiției
plural
  • partiții
  • partițiilor
vocativ singular
plural
partețiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

partiție, partițiisubstantiv feminin

  • 1. (În lingvistica matematică) Clasificare a cuvintelor după flexiune. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. rar Diviziune, separare. DN
  • 3. informatică Zonă din memoria internă alocată unei lucrări pe durata prelucării sau unor componente ale sistemului de operare. MDN '00
  • chat_bubble matematică Partiție a unei mulțimi = mulțime formată din submulțimi ale unei mulțimi date, disjuncte două câte două și a căror reuniune este mulțimea dată. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

partițiune, partițiunisubstantiv feminin

  • 1. rar Compoziție, partitură. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Vrafuri de partițiuni muzicale, scrise cu mîna, stau împrăștiate pe jos. D. ZAMFIRESCU, la CADE. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „partiție” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1