partal sn [At: SANDU-ALDEA, U. P. 180 / V: (reg) ~lă, sf, păr~, pâr~ / Pl: ~e / E: bg партал] 1-2 (Pop; udp „de”) Parte (1-2). 3 (Reg; îf părtal) Postată. 4 (Reg) Cârd de oi despărțit din turma cea mare. 5-6 (Reg) Parte (51-52).

PARTAL, partale, s. n. (Regional) Bucată de pămînt (semănat). (În forma părtal) La seceră se lasă o vetrișoară sau un petec, numit și partal nesecerat. PAMFILE, A. R. 130. ♦ Bucată de carne, de pîine. Un partal de miel. La TDRG. – Variantă: părtal s. n.

PARTAL ~e n. Bucată, parte din cava. /<bulg. partal

partál și partám, V. hartam.

PORTAL, portaluri, s. n. 1. Intrare principală monumentală într-un edificiu, cu decorațiuni specifice diferitelor stiluri. 2. Deschidere din piatră sau din metal la intrarea unor poduri mari de cale ferată. 3. Lucrare de zidărie sau de beton, care consolidează pământul în jurul gurii unui tunel și taluzul de deasupra. – Din germ. Portal, it. portale.

parcel sn vz parcelă

parcelă sf [At: BARCIANU / V: (îrg) parțe~, (reg) parcel sn, ~rțăl sn, părțală, părțălă, pârțale sfp / Pl: ~le / E: fr parcelle] 1 Porțiune de teren precis delimitată, destinată unei anumite utilizări Si: (îrg) raclă, (reg) parcea (2). 2 (Buc; îf parțăl) Suprafață de teren de aproximativ douăzeci de ari. 3 (Reg) Loc unde închid ciobanii oile noaptea pentru a îngrășa pământul. corectat(ă)

partală sf vz partal

parțăl sn vz parcelă

parțelă sf vz parcelă

părtal sn vz partal

părțălă sf vz parcelă

pârtal^[1] sn vz portal

pârțale sfp vz parcelă

portal sn [At: MAIORESCU, D. I, 263 / Pl: ~uri, ~e / E: ger Portal, it portale, fr portail] 1 Intrare principală monumentală a unui edificiu, ansamblu de clădiri etc. (încadrată cu chenar de piatră, bogat împodobit cu reliefuri). 2 Deschidere de piatră sau de metal la intrarea unor poduri mari de cale ferată. 3 Construcție de zidărie sau de beton care are rolul de a consolida solul din jurul gurilor unui tunel și a taluzului de deasupra, oprind astfel căderea pământului sau a pietrelor. 4 Deschidere a unei scene în teatru. 5 (Glg) Arcadă. corectat(ă)

PORTAL, portaluri, s. n. 1. Intrare principală monumentală într-un edificiu, de obicei încadrată cu un chenar de piatră, de zid sau de lemn și bogat împodobită. 2. Deschidere din piatră sau din metal la intrarea unor poduri mari de cale ferată. 3. Lucrare de zidărie în formă de inel, ridicată la capetele unui tunel pentru a sprijini terenul din jurul acestuia și pentru a opri căderea pământului, a pietrelor etc. – Din germ. Portal, it. portale.

PARCELĂ, parcele, s. f. Porțiune delimitată de teren destinată unei anumite întrebuințări. De la marginea satului începea coasta lină cu sute de parcele. REBREANU, I. 51. ◊ (Metaforic) [Zările vaste] sînt înlocuite de un orizont restrîns, închis de pereți de piatră și de trunchiurile brazilor, ale căror ramuri împart chiar cerul în mici și disparate parcele. BOGZA, C. O. 88.

PĂRTAL s. n. v. partal.

PORTAL, portaluri, s. n. 1. Intrare principală, monumentală a unei clădiri mari (palat, catedrală etc.), încadrată în diverse ornamente. Vile somptuoase, ale căror umbre se profilau straniu în lumina mohorîtă a portalurilor. VORNIC, P. 127. Vin amintirile-n valuri. Din negre clopotnițe, din mari mînăstiri, Din vechi cetățui și portaluri. ANGHEL, P. 35. Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna, înălbind păreții. EMINESCU, O. I 202. (Poetic) Bate Surul din potcoavă Drum de iarnă, fără spor... Surpă bolți de ramuri albe Cu portaluri de argint. TOPÎRCEANU, B. 17. 2. (Adesea determinat prin «de tunel») Lucrare de zidărie sau de beton așezată la gura unui tunel pentru sprijini terenul din jurul acesteia și a opri căderea pămîntului, a pietrelor etc. – Pl. și: partale (EMINESCU, O. I 25).

PARCELĂ s.f. Porțiune de teren bine delimitată care face parte dintr-un teren mai întins. [< fr. parcelle].

PORTAL s.n. 1. Intrare, poartă monumentală la un edificiu, bogat împodobită. 2. Amenajare a intrării unui tunel cu întărituri de zidărie sau de beton pentru sprijinirea terenului și a taluzului de deasupra. ♦ (Teatru) Deschidere a unei scene. 3. (Geol.) Arcadă (3) [în DN]. [Pl. -luri, -le. / < germ. Portal, cf. fr. portail].

PARCELĂ s. f. porțiune de teren delimitată precis și destinată unui anumit scop. (< fr. parcelle)

PORTAL¹ s. n. 1. intrare monumentală, cu ancadrament bogat ornamentat, la un edificiu. 2. construcție la intrarea într-un tunel cu întărituri de zidărie sau beton pentru sprijinirea terenului și a taluzului de deasupra. ◊ deschidere a unui mare pod de cale ferată. 3. panou suspendat destinat a indica automobiliștilor pe drumurile publice, înaintea benzilor de degajare, direcția de mers către principalele localități. 4. deschidere a unei scene de teatru. 5. (geol.) arcadă (3). (< germ. Portal, it. portale)

PARCELĂ ~e f. Porțiune de teren (de mărimi variabile), delimitată în vederea exploatării. /<fr. parcelle

PORTAL ~uri n. 1) Intrare principală monumentală, bogat ornamentată, într-un edificiu. 2) Chenar decorativ al unei astfel de intrări. 3) Construcție la gura unui tunel, care servește la consolidarea pământului din jurul acesteia. 4) Cadru arhitectural al unei scene care o delimitează de sala de spectacole. /<germ. Portal, it. portale

parcelă f. parte mică de teren (fr. = parcelle).

portal n. fațada unei biserici unde e poarta principală: ’n două laturi templul deschise a lui portale EM.

hartám și partám n., pl. urĭ, hartán și partál n., pl. e (d. harta-parta. Cp. cu harchină). Est. Fam. Codru, darab, jarcă, bucată mare de pîne, de friptură, de haĭnă. – În Munt. artam, artan. – Și hărtal: un hărtal de vreme (Dolj) și haltam (Mold. Șez. 31, 112). V. fîrtal.

*parcélă f., pl. e (fr. parcelle, d. lat. *particella = particula, părticică, particulă). Parte mică de teren: a împărți o moșie în parcele.

*portál n., pl. urĭ și e (fr. portail, vfr. portal, d. porte, poartă). Intrare principală monumentală a uneĭ bisericĭ saŭ altuĭ edificiŭ măreț: portalu mitropoliiĭ.

partal (pop.) s. n., pl. partale

partal (pop.) s. n., pl. partale

partal s. n., pl. partale

parcelă s. f., g.-d. art. parcelei; pl. parcele

portal s. n., pl. portaluri

parcelă s. f., g.-d. art. parcelei; pl. parcele

portal s. n., pl. portaluri

parcelă s. f., g.-d. art. parcelei; pl. parcele

portal s. n., pl. portaluri

partal (-luri), s. n. – 1. Un sfert dintr-un animal sacrificat. – 2. Lot, parcelă de pămînt. Bg. partalavŭ (Candrea). Der. din lat. quartārius (Pușcariu 1273) nu e probabilă. Tiktin se gîndea la o încrucișare dintre parte și germ. Viertel, cf. fîrtal. – Der. partam, s. n. (parte, bucată), probabil prin încrucișare cu hartan. După Jokl, RF, II, 246, din rom. ar proveni alb. shparttalloń.

PORTÁL (< germ., it.) s. n. 1. Intrare principală monumentală într-un edificiu, cu decorație specifică diferitelor stiluri. ♦ Deschidere din piatră sau metal la intrarea unor mari poduri de cale ferată. ♦ Construcție de zidărie sau de beton, care consolidează pământul din jurul gurii unui tunel și taluzul de deasupra. 2. (GEOGR.) Arcadă naturală formată prin abraziune marină sau ca urmare a prăbușirii tavanului unei peșteri. 3. (INFORM.) Sumă de site-uri strânse sub un singur acoperiș, adrese web; cuprinde știri, programe TV, diverse servicii și eventual un motor de căutare. Printre cele mai cunoscute sunt: yahoo.com, altavista.com, msn.com.

PARTAL s. v. bucată, crâmpei, fracțiune, fragment, frântură, parte, porțiune, secțiune, tranșă.

partal s. v. BUCATĂ. CRÎMPEI. FRACȚIUNE. FRAGMENT. FRÎNTURĂ. PARTE. PORȚIUNE. SECȚIUNE. TRANȘĂ.

PARCELĂ s. v. lot.

PORTAL s. v. arcadă.

PARCELĂ s. lot, (înv. și reg.) raclă, (reg.) parcea, (prin Ban.) tal. (Teren împărțit în ~e.)